Cercetarea a fost realizată de o echipă internațională de astrofizicieni, iar rezultatele au fost publicate în revista Nature Astronomy. Obiectul observațiilor a fost planeta WASP-121 b, situată la aproximativ 850 de ani-lumină de Pământ. Aceasta face parte din clasa exoplanetelor ultra-încălzite de tip Jupiter și se află atât de aproape de steaua sa, încât este întotdeauna orientată cu o parte către aceasta. Acest fenomen este cunoscut sub numele de captură mareică. Temperatura pe partea de zi a planetei depășește 2.000 de grade Celsius. În aceste condiții, moleculele de apă din atmosferă se descompun, iar metalele precum fierul, magneziul și cromul trec în stare gazoasă. Pe partea de noapte, aceste substanțe se răcesc, se condensează și precipită sub formă de precipitații. Conform cercetătorilor, acolo pot apărea ploi de fier și nori de corindon lichid — mineralul din care pe Pământ se formează rubinele și safirele.
Diferența dintre partea de dimineață și cea de seară
Oamenii de știință s-au concentrat asupra liniei terminatorului — zona dintre emisferele de zi și noapte, unde se desfășoară regiunile permanente de răsărit și apus. Datorită absenței alternării zilei și nopții, aceste regiuni rămân nemișcate. Spectroscopia a arătat că atmosfera din diferitele părți ale terminatorului diferă semnificativ. Partea de seară a planetei s-a dovedit a fi mai caldă decât cea de dimineață cu câteva sute de grade. Temperatura pe partea vestică este de aproximativ 1.500 de grade Celsius, iar pe partea estică atinge 1.800 de grade. Cercetătorii leagă acest fenomen de vânturile puternice care transportă masele de gaz încălzite din partea de zi prin granița estică către noapte. Pe măsură ce fluxurile trec prin emisfera întunecată, acestea își pierd treptat căldura și revin deja mai reci prin partea vestică.
Nori metalici și evaporarea substanțelor
Diferența de temperatură a influențat și compoziția chimică a atmosferei. În zona de dimineață, mai rece, telescopul a detectat semne de formare a norilor metalici. Pe partea de seară, mai caldă, aceste compuși nu se mențin și se evaporă rapid. Autorii lucrării consideră că noile date vor ajuta la modelarea mai precisă a climatului exoplanetelor și la înțelegerea modului în care temperatura și elementele chimice sunt distribuite în atmosferele gigantilor gazoși.
