R. Moldova a mai făcut un pas înainte în materie de „inovație politică”. După ce am reușit să politizăm justiția, procuratura, educația, pandemia, transportul public și chiar vremea de afară, a venit momentul să politizăm și liniștea copiilor bolnavi.

Nu este o exagerare. Este concluzia logică a modului în care s-a desfășurat dezbaterea privind festivalul „Născut în Moldova”, organizat în weekendul 13–14 iunie la Chișinău, în apropierea unor instituții medicale în care sunt tratați copii și pacienți aflați în situații critice.

În mod normal, întrebarea ar fi fost simplă: este sau nu potrivit să organizezi până noaptea târziu un concert de mare amploare, cu sonorizare puternică, lângă un spital de copii?

Într-o societate normală, răspunsul ar fi fost din start NU. Dar dacă deja s-a întâmplat și acest fapt a deranjat oamenii, ar fi urmat explicații, eventual, scuze și angajamente să nu se mai întâmple.

La Chișinău însă, am primit altceva: politică. Festivalul s-a desfășurat pe Stadionul Dinamo din imediata apropiere a Spitalului Clinic Municipal de Copii nr. 1 și a Institutului de Medicină Urgentă. Un cititor a sesizat redacția ZdG, exprimându-și îngrijorarea că desfășurarea unui eveniment de amploare ar putea afecta pacienții internați în aceste instituții.

„( …) Problema este că Stadionul dat se află la 40 m distanță de Spitalul Clinic Municipal de Copii Nr. 1 și la 80–100 m de la Spitalul de Urgență. În ambele instituții se află persoane bolnave – copii și maturi care au un orar special de odihnă și chiar este binevenit un somn sănătos. Un astfel de festival, cu siguranță, va fi până la o oră târzie – fapt ce se va răsfrânge asupra persoanelor internate în instituțiile medicale menționate anterior. (…) ”

Zgomotul concertului nu doar ajungea până la poarta spitalului, el se auzea inclusiv în interiorul acestuia, iar imaginile video publicate de presă arată clar că muzica și vibrațiile ajungeau chiar și în saloanele în care se aflau pacienții.

Deci, nu vorbim despre câțiva vecini deranjați de muzică. Nu vorbim despre cineva care nu suportă distracția sau despre ura față de melomani. Vorbim despre copii bolnavi.

Aici apare întrebarea pe care nimeni din administrația municipală nu pare să și-o fi pus suficient de serios: de ce are nevoie un copil internat într-un spital? Oare de zgomot? Zgomotul e cel care-l va trata? Sau are nevoie totuși de îngrijire, medici cărora nu le bate tempoul tobelor în tâmple, părinți calmi, tratament medicamentos și, posibil, ceea ce nu poate fi prescris prin rețetă – odihnă. Astfel, somnul și liniștea nu sunt mofturi. Sunt parte a procesului de recuperare. Orice medic pediatru știe că odihna contribuie la recuperarea organismului. Orice părinte știe că un copil bolnav are nevoie de un mediu liniștit. Orice persoană care a petrecut o noapte într-un spital știe cât de greu este să te odihnești chiar și în condiții normale.

În acest context, reacția Ombudsmanului și a Avocatului Poporului pentru Drepturile Copilului a fost una firească. Instituțiile au atras atenția că zgomotul puternic până la ore târzii prezintă potențial de afectare a dreptului la sănătate al pacienților.

„ Avocații Poporului îndeamnă organizatorii să respecte, iar autoritățile competente să asigure respectarea unui echilibru între dreptul la odihnă și activități culturale și respectarea dreptului la sănătate al pacienților. ”

De remarcat că nu au vorbit despre partide. Nu au vorbit despre alegeri sau geopolitică. Au vorbit despre sănătate, care, din păcate, nu pare a fi subiectul principal.

În paralel, a apărut un alt scandal, izbucnit în jurul intenției Primăriei de a organiza pentru absolvenți ceea ce a fost prezentat drept „ cel mai mare show de artificii din istoria R. Moldova”.

A urmat o petiție publică prin care cetățenii au cerut anularea evenimentului, aducând argumente absolut rezonabile: impactul asupra copiilor, asupra pacienților, asupra persoanelor vulnerabile, asupra animalelor și păsărilor. Despre impactul asupra animalelor de companie s-a vorbit și anterior, în alte contexte. Acestea, speriate de zgomotele produse, o iau la goană în direcții necunoscute, fără a putea găsi calea înapoi, suferă atacuri de panică, iar uneori, chiar își pierd viața. Un exemplu concret în acest sens este istoria cățelușei Miriam. Când avea trei ani, în perioada sărbătorilor de iarnă, din cauza focurilor de artificii, aceasta a suferit un puternic atac de panică.

„ Nu mai respira, avea ochii ieșiți din orbite, limbușoara afară. Fiică-mea repede a sunat la medicul care este foarte receptiv și i-a zis ce ajutor să-i acorde. Așa am reușit s-o salvăm. Evident că a avut ulterior mai multe probleme de sănătate și până în prezent, pe fon nervos, începe a tuși și a se îneca ”, relatează Doina, stăpâna a cinci câini, printre care și Miriam. Este doar un exemplu dintre multe altele.

De altfel, în numeroase orașe europene (cum ar fi, spre exemplu, Praga sau Bruxelles), administrațiile locale reduc sau înlocuiesc spectacolele pirotehnice tocmai din cauza impactului asupra mediului, animalelor și persoanelor sensibile la zgomot. Doar că discuția a luat o turnură interesantă – primarul vorbește despre afilierea politică a celor care critică inițiativa. Cu alte cuvinte, dacă nu îți place mesajul, distanțează-te de el și fă atac la persoană.

Dacă un părinte spune că propriul copil nu poate dormi într-un spital din cauza zgomotului, întreabă-l cu cine votează. Dacă cineva semnează o petiție împotriva artificiilor, caută-i afilierea politică. Dacă Avocatul Poporului atrage atenția asupra drepturilor copilului, verifică mai întâi dacă nu cumva are simpatii electorale.

Drepturile copilului însă nu depind de preferințele electorale ale părinților săi. Dreptul la sănătate nu devine mai puțin important dacă este invocat de cineva care votează alt partid. Liniștea unui copil bolnav nu încetează să existe doar pentru că cineva care o apără este catalogat drept adversar politic.

Un oraș modern nu este definit de dimensiunea concertelor sale. Nu este definit de numărul decibelilor. Nu este definit de mărimea artificiilor. Este definit de capacitatea de a găsi un echilibru între dreptul unora la divertisment și dreptul altora la sănătate.

Iar atunci când trebuie să alegi între câteva ore de spectacol și liniștea unui copil bolnav, alegerea nu ar trebui să fie dificilă. De fapt, nici măcar nu ar trebui să fie o controversă.

Dacă tot am ajuns să explicăm orice critică prin apartenențe politice, poate merită să verificăm și dacă păsările sau câinii se sperie de artificii în funcție de culoarea lor politică.