La sfârșitul primăverii am participat la un press trip de trei zile în Alanya, una dintre cele mai cunoscute destinații turistice din Turcia. Orașul se află pe țărmul Mării Mediterane, la aproape două ore distanță de Antalya, și pune la dispoziția vizitatorilor săi un bogat patrimoniu cultural – valorificat la maximum de autorități, o climă plăcută, plaja și zeci de evenimente desfășurate zilnic, mai ales în perioada estivală. Care sunt plusurile și minusurile Alanyei, de ce face să o vizitezi și ce nu m-am așteptat să văd acolo îți spun în continuare.

Un press trip este o călătorie organizată pentru jurnaliști, ale cărei costuri sunt acoperite de organizatori, cu scopul de a promova o destinație, un eveniment sau un serviciu. Participarea în astfel de deplasări este o practică obișnuită, însă jurnaliștii trebuie să prezinte informațiile echidistant și să menționeze clar contextul în care a fost realizat materialul. Deci, asta fac acum.

În Turcia am ajuns cu avionul. Am zburat vreo două ore, pornindu-mă la 4 dimineața, timp în care am reușit să mănânc un sandviș, să editez puțin textul tezei mele de licență și, pe final, să dorm vreo 20 de minute. Am aterizat pe aeroportul din Antalya, al treilea ca mărime din țară, apoi cu un microbuz urma să ajungem la hotel.

Pe drum șoferul s-a oprit la o benzinărie și ne-a servit cu o cafea, menționând că este din contul său. A urmat un dialog în limbile turcă, engleză și un pic de română, în care i-am mulțumit și am menționat că peisajele din jur sunt very good.

Nu știu dacă gestul face parte din cultura și tradiția șoferului sau este doar o metodă de lobby a organizatorilor, însă după ce am servit cafeaua m-am simțit mult mai bine. A urmat încă o oră de mers, în care am admirat malul mării, culoarea specifică a cerului, felul în care sunt construite casele și, mai la final, o avalanșă de corăbii și mii de stegulețe ale Turciei. Simțeam că ochii îmi fug în toate părțile de teamă ca să nu le scape ceva și mai frumos, iar „Ștefan cel Mare mă privește crunt și îngândurat din înaltul cerului”.

La ora 8:00 microbuzul a staționat în fața hotelului. E ușor să fii matinal când nu prea apuci să dormi, iar peisajele din jur îmi sugerau că voi dormi deja în Moldova. Activitățile oficiale urmau să înceapă abia spre seară, deci aveam vreo nouă ore la dispoziție ca să descopăr împrejurimile.

Principalul motiv pentru care merită să vii în Alanya este extazul vizual pe care îl trăiești încă din prima zi. Ulterior, te acomodezi cu frumosul, însă, în primele ore, te simți ca în film. Orașul este construit din piatră și este foarte verde, păstrând cetățile și construcțiile vechi într-o stare bună, plus, pe litoral staționează zeci de corăbii în stilul filmului „Pirații din Caraibe”.

După ce am luat micul dejun la hotel, fără a cunoaște prea multe detalii despre locațiile în care vreau să merg, am pornit la drum. Aici voi menționa primul minus: prețul la internet. Spre deosebire de Uniunea Europeană, unde datele mobile sunt la același preț ca în Moldova, în Turcia poți activa doar roamingul global, deci am cam evitat rețelele de socializare cât eram în oraș.

M-am plimbat prin oraș câteva ore. Străzile, fiind mai departe de litoral, nu erau aglomerate și circulau puține mașini. Cu cât urcam mai sus, cu atât orașul părea mai mare. Inițial, voiam să ajung până sus, acolo unde se zăreau ultimele case, însă am renunțat pe parcurs, cu speranța că voi parcurge același drum în zilele următoare alături de ghid.

Alanya nu înseamnă doar mare, în apropiere se întinde și un lanț muntos, pe care însă nu îl puteam desluși din cauza ceții.

Al doilea meu „șoc cultural” în acea zi, după peisaje, a fost prețul la produsele din tutun. Fumatul ucide și te face mai sărac, însă, în Turcia, doar te ucide, fiindcă un pachet de țigări este de două ori mai ieftin decât în Republica Moldova. În același timp, prețurile la produsele alimentare în Alanya sunt destul de aproape de cele din Chișinău, fiind în unele cazuri puțin mai mari sau puțin mai mici.

După vreo trei ore de mers, m-am întors la hotel și am dormit câteva ore, iar la 15:00 am mers la piață. Cine a mai fost în Turcia, știe cum arată un bazar clasic turcesc: dulciuri, suvenire și haine ca în magazinele de la Chișinău, doar că mai ieftine. După o rundă lungă de negocieri, am luat lokum și baklava.

Ulterior am mers la food stand-ul cu mâncare tradițională turcească, aflat în preajma hotelului, și am gustat pentru prima dată tantuni. M-a costat aproape 100 MDL. Aceasta este o mâncare tradițională turcească preparată din carne tocată mărunt, ardei, vinete, roșii și, uneori, ceapă, servită în lipie sau în pâine.

Pe lângă tantuni, vânzătorul m-a convins să iau și un pahar cu ayran – băutură tradițională turcească din iaurt, apă și sare. Așa-numitul meu mic-dejun l-am apreciat cu nota 7,5 din 10, fiindcă a fost destul de bun și sățios, dar nu sunt fanul cărnii de miel.

Vizita mea a avut loc în contextul desfășurării Festivalului Internațional de Cultură, Artă și Turism din Alanya, aflat la a 24-a ediție.

Evenimentul a început cu o amplă paradă organizată în centrul orașului, de la Monumentul Atatürk spre zona portului, acolo unde, în următoarele zile, urmau să aibă loc concerte, expoziții și alte activități culturale.

Mustafa Kemal Atatürk a fost fondatorul și primul președinte al Republicii Turcia, fiind una dintre cele mai importante figuri din istoria modernă a țării. Practic în majoritatea orașelor poți găsi monumente și imagini cu acesta, iar legislația turcă prevede inclusiv pedepse cu închisoarea pentru insultarea publică a memoriei lui Atatürk.

Parada a durat câteva ore și a adunat mii de persoane. O parte dintre participanții săi reprezentau alte țări, fiind îmbrăcați în costume tradiționale și fluturând steaguri. M-am întâlnit inclusiv cu persoane din Republica Moldova.

Restul persoanelor reflectau cultura Alanyei, la paradă au participat atât tineri de la cluburi sportive sau instituții de învățământ, cât și persoane adulte, cu mașini clasice sau tractoare cu fructe.

Fiind un oraș turistic, Alanya organizează constant festivaluri, concerte și evenimente culturale, multe dintre ele au devenit deja tradiții anuale. În următoarele luni orașul va găzdui Festivalul Internațional de Jazz, Festivalul Fructelor Tropicale și Târgul Internațional de Crăciun.

După paradă am mers la un concert unde, pe lângă discursurile oficialilor, a evoluat Aspendos Ensemble cu mai multe piese vocal-instrumentale.

Spre seară am vizitat mai multe expoziții. În cadrul lor era prezentată istoria regiunii, ocupațiile oamenilor și mâncarea tradițională a acestora. Printre altele, am văzut și niște flori unice în regiune, care însă erau reproduse din mătase.

Mătasea face parte din patrimoniul Alanyei, deci, la festival, aceasta avea o zonă expozițională aparte. Acolo am văzut „doi viermi care se sărutau”, obiecte decorative și chiar un război de țesut. Potrivit autorităților locale, tradiția țesutului în regiune are o istorie de aproape 1.000 de ani, în special fiindcă orașul se află în preajma uneia dintre rutele care leagă Drumul Mătăsii de Marea Mediterană.

În trecut viermii de mătase erau crescuți în gospodăriile din apropierea cetății, iar regiunea producea mătase pentru palat.

Pe la ora 21:00 am plecat la cină, unde am încercat și mercimek çorbası, o supă specifică Turciei. Aproape de miazănoapte eram din nou la hotel. Afară răsuna muzica destul de tare, însă dorința mea de contopire cu perna și cearșaful a predominat considerabil orice sunet extern.

A doua zi am început-o la ora 9:00 și urma să fie una dintre cele mai interesante, fiindcă am vizitat principalele atracții turistice ale orașului: Peștera Damlataş, Castelul Alanya și Turnul Roșu.

Pentru început am fost la Peștera Damlataş. Aceasta este formată din stalactite și stalagmite, care s-ar fi format acum aproximativ 10.000-15.000 de ani, și a fost descoperită întâmplător în anul 1948, în timpul deschiderii unei cariere de piatră.