Despre acest lucru relatează Bloomberg, citând surse apropiate discuțiilor private. Cel puțin doi interlocutori ai agenției au numit perspectiva introducerii unei taxe „o certitudine”. Evaluările private ale unor oficiali din țările Golfului Persic coincid cu această opinie, deși aceasta poate să nu reflecte poziția oficială a guvernelor lor.
Statele europene însele, acceptând noua realitate, insistă ca aceste taxe să nu aibă un caracter discriminatoriu, adică să nu varieze în funcție de țara de proveniență a navelor. De asemenea, susțin crearea unei coaliții internaționale pentru deminarea strâmtorii, însă implementarea acesteia depinde de progresul negocierilor pentru un acord de pace permanent.
SUA și țările arabe din Golful Persic continuă să susțină public că perceperea oricăror taxe pentru trecerea prin strâmtoare este inacceptabilă, invocând dreptul maritim internațional și riscul creării unui precedent pe care alte state l-ar putea urma. Bahrain, în special, a declarat că nu a acceptat și nu a dat semnale privind acceptarea unor plăți.
Acum o săptămână, Oman a informat autoritățile europene că nu va exista o revenire la statutul quo ante război în Strâmtoarea Ormuz. Sultanatul analizează posibilitatea perceperii unor taxe pentru servicii legate de navigație și curățarea strâmtorii, luând ca model Strâmtoarea Malacca din Asia, unde există un sistem de contribuții voluntare pentru securitate.
Totuși, propunerea Omanului, transmisă SUA, prevede plăți voluntare, în timp ce Iranul insistă asupra unor taxe obligatorii. Săptămâna trecută, sultanul Omanului a discutat planurile pentru strâmtoare cu președintele Franței, Emmanuel Macron, la Paris. Negocierile privind soarta strâmtorii au loc pe fondul reluării navigației: datorită acordului temporar de pace semnat acum două săptămâni între SUA și Iran, fluxurile de petrol prin strâmtoare au crescut la peste 10 milioane de barili pe zi, depășind jumătate din nivelul pre-război.
