Bloomberg raportează, citând surse familiarizate cu desfășurarea discuțiilor private, că perspectiva introducerii unei taxe este considerată o „realitate” de către cel puțin doi interlocutori ai agenției. Evaluările private ale unor oficiali din țările Golfului Persic coincid cu această opinie, deși aceasta poate să nu reflecte poziția oficială a guvernelor lor. Statele europene, acceptând noua realitate, insistă ca aceste taxe să nu aibă un caracter discriminatoriu, adică să nu varieze în funcție de suma percepută de la navele din diferite țări. De asemenea, ele pledează pentru crearea unei coaliții internaționale pentru deminarea strâmtorii, însă desfășurarea acesteia depinde de progresul negocierilor pentru un acord de pace permanent. SUA și țările arabe din Golful Persic continuă să insiste public că perceperea oricăror taxe pentru trecerea prin strâmtoare este inacceptabilă, invocând dreptul maritim internațional și riscul de a crea un precedent pe care alte state l-ar putea urma. Bahrain, în special, a declarat că nu a acceptat și nu a dat semnale că ar accepta vreo plată. Cu o săptămână în urmă, Oman a informat autoritățile europene că nu va exista o revenire la statutul anterior războiului în strâmtoarea Ormuz. Sultanatul analizează posibilitatea de a percepe taxe pentru serviciile legate de navigație și curățarea strâmtorii, inspirându-se din modelul strâmtorii Malacca din Asia, unde există un sistem de contribuții voluntare pentru securitate. Totuși, propunerea Omanului, înaintată SUA, preconizează plăți voluntare, în timp ce Iranul insistă asupra unor taxe obligatorii. Săptămâna trecută, sultanul Omanului a discutat planurile referitoare la strâmtoare cu președintele Franței, Emmanuel Macron, la Paris. Negocierile privind soarta strâmtorii se desfășoară pe fondul reluării navigației: datorită acordului temporar de pace semnat acum două săptămâni între SUA și Iran, fluxurile de petrol prin strâmtoare au crescut la peste 10 milioane de barili pe zi, depășind jumătate din nivelul anterior războiului.