Războiul din Orientul Mijlociu, care prin închiderea Strâmtorii Ormuz a provocat o creștere a prețurilor la energie și îngrășăminte, va duce la o scădere a producției agricole anul acesta și în 2027, precum și la o majorare a prețurilor, afectând în special țările mai sărace, relatează agenția EFE, potrivit Agerpres.

În raportul comun privind perspectivele în sectorul agricol, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) și Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) estimează că producția de cereale în țările cu venituri mici se va diminua cu 2,3% anul acesta și cu 1,7% în 2027. În țările cu venituri medii, această scădere va fi de 1-2%, în timp ce în statele bogate va rămâne sub 1%. Motivul acestor diferențe este acela că impactul scumpirii energiei și, în special, a îngrășămintelor, este mai greu de suportat de către țările sărace, deoarece rezervele acumulate erau mai mici și sectorul agricol este mai sensibil la majorarea costurilor.

În paralel, vor crește prețurile la principalele produse din sectorul agricol, precum grâul (cu 4,5% în 2026 și peste 7% în 2027), porumbul (peste 3% în 2026 și aproape 7% în 2027), orezul (peste 4% în 2026 și 3% în 2027), carnea de vită (1,5% în 2026 și 2,5% în 2027), carnea de porc (circa 2% în 2026 și 4% în 2027) și cea de pui (3% în 2026 și aproape 5% în 2027).

Scenariul negativ elaborat de OECD și FAO pentru a lua în considerare războiul declanșat de Statele Unite și Israel prin atacarea Iranului se bazează pe o încetinire a economiei globale și prețuri la energie care vor fi anul acesta cu 33% mai ridicate față de situația anterioară și cu 10% în 2027.

Îngrășămintele, la rândul lor, vor fi, în medie, cu 29% mai scumpe în 2026 și cu 17% în 2027 și asta va conduce la o utilizare mai redusă, precum și la ajustări în producție și comerț și la modificări ale obiceiurilor de consum, care vor fi diferite de la o țară la alta.

Acest scenariu ar duce la o contracție sau o stagnare a consumului de alimente în țările sărace, în special în ceea ce privește produsele de origine animală, fapt ce indică o orientare spre diete mai economice, în timp ce în țările cu venituri medii și mari nivelurile de consum vor rămâne practic fără schimbări semnificative.

Dincolo de această analiză a crizei din Orientul Mijlociu, ca și în edițiile anterioare, experții OECD și ai FAO au făcut previziuni și pentru următorul deceniu și estimează că la orizontul anului 2035 producția din sectorul agricol va crește 13,3% și va atinge un nivel de 4.010 miliarde de dolari.

Avansul din acești nouă ani va fi mai accentuat în special în cazul producției animale (15,1%), dar va fi semnificativ și în ceea ce privește producția vegetală (12,5%), precum și cea din sectorul de pescuit și alte produse acvatice (11%).

Veniturile din agricultură, care acum sunt în medie de 3.800 dolari pe an, se vor majora la nivel mondial cu 9% în următorul deceniu, însă diferențele vor fi foarte mari între regiunile lumii și vor continua să se mențină.

În țările bogate vor urca de la 21.100 dolari în prezent la 22.155 dolari în 2035, în timp ce în statele sărace (din Africa subsahariană și sudul Asiei) vor înregistra un avans modest, de la 930 de dolari la 1.100 dolari.

Prețurile produselor agricole se vor menține stabile sau vor scădea, dar autorii studiului subliniază că acest lucru nu va influența posibilele variații, așa cum a demonstrat experiența istorică, marcată de episoade de volatilitate.

În pofida creșterii productivității și îmbunătățirii eficienței, emisiile de gaze cu efect de seră vor fi cu 6,5% mai mari în 2035.

În ceea ce privește comerțul internațional cu produse agricole, a cărui pondere a crescut semnificativ, de la 16% în 2000 la 22-23% în 2019, menținându-se de atunci la acest nivel, ar trebui să rămână la aceleași parametri în următorul deceniu.

Regiunea America Latină și Caraibe (în special Brazilia, Argentina și Paraguay) va continua să fie, de departe, principală zonă pentru exporturi, în timp ce marii importatori vor fi țările în curs de dezvoltare din sudul și sud-estul Asiei, în special India, Indonezia, Filipine, Thailanda și Vietnam.

În termeni relativi, până în 2035, importurile de alimente de bază se vor majora cu 55% în Africa subsahariană și cu 34% în Orientul Mijlociu și nordul Africii.