Conform autorilor, «universul bloc» nu este o realitate fizică, ci un artefact matematic al teoriei, iar mișcarea în timp este un proprietate fundamentală a cosmosului, transmite newscientist.com. Conceptul de «univers bloc», sau eteranalismul, derivă din teoria relativității speciale a lui Einstein: deoarece diferiți observatori nu au un «acum» comun, fizicienii concluzionează adesea că toate momentele timpului sunt egale. Trecutul nu dispare, viitorul nu apare — ele sunt pur și simplu «deja existente» în spațiu-timpul cvadridimensional, iar senzația subiectivă a curgerii timpului este redusă la un fenomen neuronal, care nu reflectă realitatea fizică. Autorii noului analize subliniază că această concluzie amestecă modelul matematic cu ontologia. Din simetria ecuațiilor în timp nu rezultă că trecutul și viitorul există fizic la fel ca prezentul. Conform unei concepții alternative — prezentismului — doar prezentul este real, iar curgerea timpului este o proprietate obiectivă a naturii, nu un construct al percepției. Această poziție este susținută de un număr de gravitanți cuantici. Un argument suplimentar împotriva «blocului» este săgeata termodinamică a timpului: entropia crește constant într-o direcție, creând o asimetrie fizică între trecut și viitor, care nu poate fi explicată dacă ambele sunt în mod egal reale. Discuția a căpătat o nouă dimensiune în contextul gravitației cuantice, unde însăși spațiu-timpul se dovedește a fi derivat, nu de bază. În gravitația cuantică în bucle, fluxul continuu al timpului nu este o iluzie, ci o structură primară a realității, din care spațiu-timpul apare ca o aproximare la scară mare. Dacă este așa, atunci întrebarea despre «statutul ontologic al trecutului» devine esențială nu doar pentru filozofie, ci și pentru fizica viitorului. Autorii au subliniat că analiza lor nu pretinde a fi o respingere definitivă a eteranalismului — teoria relativității își păstrează capacitățile predictive. Este vorba despre o întrebare fundamental diferită: este justificat să interpretăm modelul matematic ca o descriere directă a structurii ontologice a cosmosului, sau fizica necesită un limbaj mai prudent în discutarea naturii timpului.