În ultimii 30 de ani, fără a fi implicați în operațiuni de luptă, 113 militari ai Armatei Naționale au decedat în timpul exercitării serviciului. Practic în fiecare an, un militar și-a pus capăt zilelor, în timp ce alții au decedat din cauza unor boli, accidente sau altor circumstanțe tragice. Un caz de suicid analizat de Avocatul Poporului în 2024 ridică semne de întrebare privind modul de recrutare, evaluarea psihologică și capacitatea instituțională de prevenire a situațiilor de risc.

„Nu primim un contingent omogen, ci unul vulnerabil. Astfel, 77–80 % dintre recruți provin din mediul rural, aproape fiecare a doua persoană care vine în armată provine din familie monoparentală. Noi avem mulți militari cu rețineri la poliție anterior. Fiecare al șaptelea – al optulea a avut experiență de consum de substanțe narcotice”, explică circumstanțele cifrelor colonela Ilona Dragan, șefa Serviciului asistență psihologică al Armatei Naționale, precizând că mulți recruți ajung în armată cu probleme psihologice. „Da, ei deja vin cu gânduri suicidale și cu tentative. Nimeni nu se întreabă câte cazuri de suicid noi am reușit să prevenim”, atenționează ea.

„Acum la noi cine ajunge în armată – cei pe care reușesc să-i prindă centrele de înrolare, că ceilalți își fac certificate medicale, fug peste hotare. Numai la mine cum veneau părinții că băieții consumă alcool, consumă droguri și să-i iau în armată, să-i fac oameni. Vă dați seama ce contingent ajunge în armată. Trebuie de regândit modul de recrutare și poate de introdus facilități pentru recruți, să fie stimulați”, remarcă și Anatol Șalaru, fost ministru al Apărării.

La 20 ianuarie 2026, un militar al Armatei Naționale a ajuns la spital după ce s-a împușcat cu arma din dotare în timp ce muncea într-o unitate din garnizoana Florești. Patru zile mai târziu, tânărul a murit. La 12 februarie 2026, un alt militar în termen a murit după ce s-a rănit mortal cu arma din dotare. Incidentul a avut loc în timpul serviciului la post.

Decesele în rândul militarilor Armatei Naționale nu sunt însă o noutate. Potrivit datelor prezentate în martie 2026 de ministrul Apărării, Anatolie Nosatîi, din 1996 până în 2026 au fost înregistrate 113 decese în Armata Națională. Dintre acestea, 27 au fost sinucideri și 86 au fost cauzate de boli, accidente sau alte circumstanțe. Conform acelorași declarații, printre cei care și-au pus capăt zilelor s-au numărat 17 recruți (militari în termen) și 10 militari prin contract. În anii 2022–2026 au fost înregistrate opt decese în sistem, dintre care cinci au fost raportate ca sinucideri cu arma din dotare, iar trei – ca decese în circumstanțe neclare sau alte tipuri de decese.

În 2024, după un deces catalogat drept „suspect” de Avocatul Poporului, instituția întocmea un raport cu privire la acel caz. Documentul scotea la iveală o serie de nereguli în procesul de recrutare, monitorizare medicală și psihologică, precum și de investigare a circumstanțelor decesului. Reprezentanții Ministerului Apărării comunicaseră că „tânărul s-ar fi sinucis cu arma din dotare”.

După o documentare în teren, Avocatul Poporului a constatat că militarul A.S. finalizase în 2020 studiile la un liceu din Chișinău cu media 8, iar ulterior fusese înmatriculat la Centrul de Excelenţă în Economie şi Finanţe din Chișinău, la programul de formare inițială „Impozite și Percepere fiscală”, cu media de concurs 8.42, pentru o perioadă de 4 ani. În ultimul an de studii însă, pe 25 ianuarie 2024, A.S., împreună cu părinții, a depus cerere privind retragerea actelor de studii „din motive personale”. Cu doar o lună mai devreme, pe 18 decembrie 2023, în perioada studiilor, tânărul fusese înregistrat în calitate de recrut la Secţia administrativ-militară Ialoveni a Centrului militar teritorial Strășeni (la vârsta de 19 ani și 5 luni).

Avocatul Poporului constata că în dosarul personal al tânărului nu au fost identificate documente privind amânarea recrutării sau ordine de chemare și că recrutarea sa a avut loc „peste termenul prescris, fără ordin de chemare sau de amânare, și pare să fie contrară Regulamentului de încorporare”. Avocatul Poporului sublinia că recrutarea și înrolarea au avut loc „în perioada de studii active”, situație calificată drept „contrară prevederilor legale”.

Raportul evidențiază că problema nu era una izolată. Doar într-o rundă de încorporare în raionul Ialoveni, șase din 14 recruți se aflau la studii, fapt „despre care Comisia a cunoscut și cărora le-ar fi fost încălcat dreptul la educație”. Ombudsmanul vorbea despre o problemă veche a sistemului militar, și anume „ignorarea studiilor sau prevalarea încorporării în detrimentul admiterii la studii”.

Raportul ridica semne de întrebare și asupra modului în care tânărul a ajuns la secția administrativ-militară, el fiind adus de către bunicul și tatăl său pentru încorporare în serviciul militar, chiar dacă legislația prevede prezentarea recrutului în baza unui ordin de chemare. Instituția considera că autoritățile militare ar fi trebuit să respecte procedurile obișnuite și să-l convoace în cadrul următoarei campanii de recrutare.

Raportul critica dur activitatea Comisiei de recrutare-încorporare, care în câteva ore a reușit să analizeze starea de sănătate a lui A.S., situația familială, nivelul de studii, cazierul, profilul psihologic și să decidă repartizarea sa. Instituția concluziona că examinarea a fost una formală și insuficientă pentru identificarea unor eventuale vulnerabilități. „Costul acestei recrutări pripite a avut în final consecințe tragice (decesul unui tânăr)”, nota Avocatul Poporului.

În timpul vizitei la unitatea militară, reprezentanții Avocatului Poporului au constatat multiple probleme.

„Lenjeriile de pat, plapumele, îmbrăcămintea și încălțămintea militarilor în termen erau uzate. Lipsa intimității în baia comună, chiar și în timpul somnului (paturile sunt lipite unul de altul), la fel, creează probleme de incomoditate sau potențiale abuzuri”, constata raportul.

Totodată, instituția Ombudsmanului accentua că „lipsa psihologilor, neînregistrarea traumelor și a leziunilor, lipsa unor garanții eficiente de a raporta abuzurile și a fi protejat de acestea erau evidente la ziua vizitei.”

Analizând declarațiile a peste 15 militari, Ombudsmanul observa că aproape toate conțineau aceleași elemente: A.S. devenise retras, tăcut și abătut. Martorii audiați declarau că „nu avea dispoziție”, „era închis în sine”, „nu vorbea”, „era supărat”, „nu a mâncat vreo 2–3 zile”. În același timp, numeroși colegi au observat leziuni pe corpul său – „avea zgârieturi la gât”, „era tăiat la gât și sub gât”, „avea tăieturi la ceafă și la gât”, „avea tăieturi de la lamă la gât și după gât”.

Raportul constata că doar patru dintre cei 15 soldați l-au întrebat despre răni sau i-au sugerat să meargă la punctul medical.

„Nimeni (dintre soldați, n.r.) nu i-a acordat ajutor medical. Nimeni nu a raportat comandantului superior despre comportamentul suspect”, constata Avocatul Poporului.

Una dintre cele mai grave concluzii viza activitatea personalului medical. La 3 aprilie 2024, cu o zi înainte să moară, A.S. s-a prezentat la punctul medical cu plăgi și leziuni. Acestea au fost tratate de către personalul medical, „care însă nu a făcut nicio înscriere în registrul traumelor și nu le-a raportat în ordinea stabilită de legislație”, accentua Avocatul Poporului.

Raportul constata și că cele două funcții de psiholog prevăzute în batalion erau vacante de mai bine de trei ani, iar „tinerii (...) erau admiși la arme, trageri, exerciții militare contrar cadrului normativ militar în vigoare”. Avocatul Poporului remarca faptul că „o evaluare psihologică pe moment putea să identifice acele neajunsuri, însă lipsa psihologilor în unitate sau alte probleme inopozabile și-au făcut efectul tragic.”

Raportul critica și ancheta administrativă post-factum a ministerului, menționând că ea nu a fost completă și nu a răspuns la întrebările esențiale.

„Ancheta nu răspunde la întrebările fundamentale legate de circumstanțele decesului tânărului, iar concluziile sale sunt insuficiente pentru a trasa responsabilitățile”, concluziona Avocatul Poporului.