Dacă va ajunge în fruntea guvernului, au avertizat observatorii citați de presa britanică și de agențiile internaționale, Burnham va prelua o țară cu o economie suferindă, cu datorii și spațiu restrâns de acțiune financiară și un electorat nemulțumit de actualele politici, inclusiv de cele privind migrația, pe fondul războiului din Ucraina, a incertitudinii din Orientul Mijlociu și a relației tot mai complicate cu SUA.

Popularul laburist Andy Burnham, fostul primar al Greater Manchester, este marele favorit pentru a prelua funcția de prim-ministru al Marii Britanii, după demisia anunțată luni de actualul șef al guvernului, Keir Starmer.

Un potențial rival, fostul secretar al Sănătății Wes Streeting, a anunțat tot luni că nu va intra într-o luptă pentru putere cu Burnham și că îl va susține pentru șefia guvernului.

Burnham se anunța deja ca un puternic contestatar al lui Starmer și a făcut pasul decisiv pentru preluarea funcției de prim-ministru prin câștigarea unui mandat de deputat la scrutinul parlamentar parțial de săptămâna trecută din Makerfield, nord-vestul Angliei.

Prin victoria de joia trecută, Burnham nu doar că a îndeplinit o condiție necesară pentru funcția de prim-ministru – deținerea unui mandat de deputat – dar a dovedit de asemenea că poate învinge cel mai puternic partid din sondajele momentului, Reform UK, al lui Nigel Farrage.

Burnham preia o țară cu o economie suferindă, cu datorii și spațiu restrâns de acțiune financiară, cu un electorat nemulțumit de actualele politici, inclusiv de cele privind migrația, pe fondul războiului din Ucraina, a incertitudinii din Orientul Mijlociu și a relației tot mai complicate cu SUA.

Andy Burnham a candidat de două ori, fără succes, la conducerea Partidului Laburist, aflat la guvernare în Marea Britanie.

Un politician carismatic pentru mulți, cunoscut pentru modul direct de comunicare, aflat la stânga politică a lui Starmer, el a fost timp de nouă ani primar al Greater Manchester, unde și-a câștigat porecla de „regele Nordului”, în timpul pandemiei Covid-19.

Inspirată de serialul „Game of Thrones”, porecla face aluzie atât la modul în care și-a promovat regiunea, în raport cu centrul londonez, cât și la ambiția sa politică de a lua întreaga putere, scrie Associated Press.

Susținătorii îl văd pe Burnham ca pe un potențial salvator al Partidului Laburist în lupta cu Reform UK, partidul condus de Nigel Farage, aflat pe primul loc în ultimele sondaje de opinie.

Cea mai constantă critică adusă la adresa lui Burnham, care a lucrat sub conducerea a trei lideri laburiști foarte diferiți – Blair, Brown și Corbyn – este aceea că este maleabil din punct de vedere politic.

Mai toți observă că el se va confrunta cu aceleași constrângeri economice care au împiedicat guvernul lui Starmer, precum și cu același electorat nemulțumit.

Un lucru pe care-l spun apopiații este că Burnham proiectează optimism.

„Este pur și simplu optimist și fericit și pare să-i placă să fie politician”, a declarat John McTernan, consilier al lui Tony Blair pe vremea când acesta era prim-ministru, potrivit New York Times.

Burnham s-a născut la Liverpool în 1970, tatăl său fiind inginer de telecomunicații, iar mama sa, recepționeră la un cabinet medical.

A crescut în Culcheth, un sat din Cheshire, nu departe de Makerfield. De origine irlandeză, el a frecventat școli de stat romano-catolice și a vorbit despre catolicismul său, inclusiv despre întâlnirea cu Papa Francisc din 2023.

Burnham a povestit că a fost inspirat să se înscrie în Partidul Laburist la vârsta de 14 ani, după ce a fost impresionat de serialul BBC „Boys from the Blackstuff”, care prezenta viața șomerilor din Liverpool.

Burnham a studiat limba engleză la Universitatea din Cambridge și, după absolvire, a urmat o cale obișnuită către proeminența politică, mai întâi ca cercetător pentru Tessa Jowell, o parlamentară din sudul Londrei, apoi din postul de consilier al secretarului de stat pentru cultură de atunci, Chris Smith.

În timpul studiilor la Cambridge, a cunoscut-o pe Marie-France Van Heel, originară din Olanda. Cei doi s-au căsătorit ulterior și au au trei copii.

În 2001, el a câștigat un mandat de deputat în Leigh, un district din nordul țării, situat în apropierea locului în care a crescut, apoi a devenit ministru adjunct în guvernul New Labour al lui Tony Blair, iar sub Gordon Brown a ocupat funcțiile de secretar șef al Trezoreriei, secretar pentru cultură, mass-media și sport, iar apoi secretar pentru sănătate.

În 2010, după ce Brown a demisionat în urma înfrângerii Partidului Laburist la alegerile generale, Burnham a candidat pentru funcția de lider al partidului.

A ieșit pe locul patru dintre cei cinci candidați, pierzând în fața lui Ed Miliband, dar și-a petrecut următorii cinci ani consolidându-și popularitatea în rândul bazei partidului.

În 2015 a încercat din nou, fiind învins de data aceasta de Jeremy Corbyn.

Între timp, el a decis să părăsească Parlamentul și a fost ales primar al zonei metropolitane Manchester.

Burnham a coordonat procesul de regenerare rapidă a orașului. Centrul a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă, zgârie-nori ridicându-se pe terenurile postindustriale abandonate.

Mulți localnici, scrie Associated Press, îl apreciază pentru eforturile depuse. El a preluat sub control public un sistem de transport public fragmentat, l-a denumit „Bee Network” și i-a îmbunătățit serviciile.

De asemenea, a fost apreciat pentru sprijinul acordat campaniei pentru victimele dezastrului de la Hillsborough, tragedia în care 97 de suporteri ai echipei de fotbal Liverpool au murit în urma unei busculade la un meci disputat la Sheffield în 1989.

Anii de luptă au scos la iveală greșelile și abuzurile comise de poliție – care inițial a răspândit o versiune falsă, dând vina pe suporterii beți.

Burnham a fost, de asemenea, în prima linie în timpul pandemiei, plângându-se că restricțiile impuse de guvern penalizau regiuni precum a sa și ținând un discurs în centrul orașului Manchester care a devenit celebru.

Un discurs constant al lui Burnham a fost centrat pe ideea că politica britanică și mass-media sunt prea centrate pe Londra și că inegalitatea regională a dăunat țării, un aspect pe care l-a subliniat în primul său discurs în Parlament, în 2001.

În cadrul unui interviu recent, Burnham a afirmat că Marea Britanie a fost „pe o cale greșită timp de 40 de ani”, scrie Reuters.

Viziunea lui Burnham este cea mai clară în ceea ce privește descentralizarea: accelerarea transferului de putere din Londra.

Burnham s-a angajat să remodeleze arhitectura financiară a Marii Britanii, oferind comunităților control direct asupra aspectelor care modelează viața de zi cu zi: locuințe, utilități, transport și educație.

Burnham nu a precizat încă cum ar echilibra impozitele, cheltuielile și împrumuturile. Campania sa s-a concentrat pe încercarea de a-i asigura pe investitori de credibilitatea sa fiscală.

El s-a angajat anterior să nu permită o creștere semnificativă a îndatorării.

De asemenea, a spus că va respecta promisiunea din programul electoral al Partidului Laburist de a nu majora cotele principale ale impozitului pe venit, ale TVA-ului sau ale contribuțiilor la asigurările sociale, ceea ce i-ar limita capacitatea de a obține sume semnificative din impozite.

Cotidianul The Telegraph s-a întrebat unde va găsi Burnham banii necesari pentru politicle sale propuse.

În contextul unei datorii în creștere vertiginoasă, al bombei cu ceas din sistemul de pensii, al sistemului de beneficii sociale și al unei creșteri economice anemice, găsirea unei soluții pentru îmbunătățirea calității vieții reprezintă o sarcină dificilă, a scris The Telegraph.

Burnham a stârnit îngrijorare anul trecut, când a afirmat că Partidul Laburist ar trebui să „treacă dincolo de dependența de piețele obligațiunilor” – o frază despre care a declarat ulterior că a fost interpretată greșit.

El nu a fost foarte clar cu privire la politica sa economică.

Însă în Manchester, Burnham a demonstrat că poate atrage sprijinul comunității și că are viziuni ambițioase pentru viitorul Marii Britanii.