Ana Cotruță, o femeie de 73 de ani din Selemet, Cimișlia, locuiește singură într-o casă pe care o descrie ca fiind „un fel de muzeu”. În acest loc special, ea păstrează cu grijă prosoape vechi, țesături, cântece și amintiri prețioase moștenite de la mama și bunica sa. Casa sa a devenit un punct de atracție pentru toți oaspeții care vin din străinătate, aceștia fiind nevoiți să îi treacă pragul, indiferent de ocazie.
Ana își exprimă îngrijorarea cu privire la viitorul satului, spunând: „Păcat că totul pare să se termine: oamenii pleacă, copiii satului se duc în alte țări, iar bătrânii rămân tot mai singuri”. Această afirmație reflectă tristețea și nostalgia pe care le simte față de schimbările din comunitatea sa, unde tradițiile și valorile par să se piardă odată cu plecarea tinerilor. Ana Cotruță continuă să păstreze vie istoria satului său prin aceste obiecte și amintiri, sperând că ele vor rămâne un simbol al identității locale.
