85 de ani de la primul val de deportări din Basarabia: articole și interviuri

Astăzi, 12 iunie 2026, se împlinesc 85 de ani de la primul val de deportări din Basarabia. În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, conform unor surse, peste 26 de mii de persoane au fost urcate în vagoane și trimise în Siberia.

De-a lungul anilor, Ziarul de Gardă a realizat zeci de articole, interviuri și materiale video cu și despre cei deportați.

Vedeți mai jos o scurtă selecție de articole despre teroarea la care au fost supuși zeci de mii de basarabeni în timpul deportărilor staliniste:

1. (video) Lecția deportărilor pentru patru generații de învățători. În 1945, Ilie Tătaru, directorul școlii din s. Pojăreni, acum raionul Ialoveni, a fost calificat ca „dușman al poporului”, fiind condamnat la 10 ani de închisoare în Mordovia. La 6 iulie 1949, soția sa, împreună cu copilul de 3 ani, au fost deportați în Siberia. Acolo s-a născut Ileana. Ambii copii au devenit ulterior învățători. Unul dintre ei a lucrat 40 de ani în calitate de pedagog în Siberia, altul – la Pojăreni. Și nepoții lor sunt învățători. Acum și strănepoții studiază pedagogia, în UE. Cu toții au învățat lecția deportărilor staliniste din prima sursă. Cele 4 generații de învățători au migrat din Siberia spre Moldova, apoi spre UE.

2. (video) Amintiri din Siberia și o sută de lei din partea statului: „Mama striga: oameni buni, ce-am făcut?” Cel mai mare val al deportărilor, din noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, a schimbat destinul a circa 35 de mii de persoane din Basarabia și Nordul Bucovinei. La 68 de ani de la acele evenimente, puținii deportați care au rămas în viață și familiile acestora își amintesc cu greu de tragedia prin care au trecut. Aceștia spun că înțeleg problemele financiare ale R. Moldova, cauzate de corupția la nivel înalt, dar vor un ajutor din partea statului pentru că cei 700 de lei alocați anual și o sută de lei lunar nu sunt suficienți nici pentru un minim de existență.

3. Mihai Moroșanu: Siberia din amintiri. A fost cel care s-a opus regulilor impuse de comuniști. A luptat pentru limba, istoria și demnitatea basarabenilor. A îndurat sărăcia, pierderea, dorul de casă, fiind dus în îndepărtata Siberie. S-a ridicat în picioare și a ripostat când a auzit că monumentul lui Ștefan cel Mare trebuia să fie strămutat din centrul Chișinăului, pentru a face loc monumentului lui Lenin. Mihai Moroșanu este un nume cunoscut al mișcării disidente din RSS Moldovenească. Din vârstă fragedă, a cunoscut pe propria piele ororile regimului totalitar. A suferit, dar nu și-a plecat capul și s-a confruntat cu lașii din sistemul infect de atunci, dar și de acum.

4. Trenul nesfârșit al deportaților basarabeni: „Mama credea că ne vor duce la moarte”. Ziua Victoriei în al Doilea Război Mondial, pentru unele popoare care au făcut parte din fosta URSS, se asociază cu evenimentele tragice de deportare forțată. Conform estimărilor specialiștilor, în anii ’30 – ’40, din fostele republici sovietice au fost deportați mai mult de 6 milioane de oameni. Numărul celor deportați din Basarabia e de ordinul zecilor de mii. Unii au murit pe drum, alții au trecut prin boli, chinuri, munci silnice, represiuni. Cei mai norocoși au reușit să se întoarcă acasă, unde îi aștepta stigma de „dușman al poporului”, cu toate consecințele.

5. Instantaneele copiilor deportați: „Ultima dată mi-am văzut casa atunci când m-am suit pe calidor să rup prăsade”. „Când ne-au ridicat, noaptea târziu, spre dimineață, s-a întâmplat așa că nici pâine nu aveam”. „Tata fugise, în speranța că pe mama nu o vor lua, însărcinată, și cu șase copii”. „Noi am fost ultimul vagon. Tare mult am așteptat până i-au grămădit pe toți cei care au fugit”. Deportările din 5-6 iulie 1949 reprezintă al doilea, cel mai mare val dintre cele trei, iar victimele acestora sunt comemorate în fiecare an, la 6 iulie, aceasta fiind declarată zi de doliu național. Și în acest an, deportații s-au adunat la Chișinău, lângă Gara feroviară, oarecum simbolic, ca să-și depene niște amintiri despre „viața de acolo”.

6. Destine stinse în Siberia de gheață. Lovituri puternice în ușă și geamuri, soldați înarmați, strigăte, sunetul strident al motorului, plânsul copiilor, ceața densă de frică și nedumerire… Toate acestea mai sunt păstrate în amintirile celor care, într-o noapte, au fost deposedați de naționalitate, drepturi, bunuri și de cei dragi. „Și acum îmi mai şuieră în urechi acele lovituri, acele cuvinte rusești care ne cereau să ne grăbim și acei așa-zisi martori care ne-au semnat sentința”, spun cei care, în timpul deportărilor, erau doar niște copii.

7. VIDEO/ Copii basarabeni deportați în Siberia. Foștii deportați rămași în viață sunt de fapt micuții anilor ’40 care și-au petrecut copilăria în Siberia. Amintirile copilăriei lor sunt despre foame, sete, frig, frică, boli, morți și muncă silnică. În perioada stalinistă, aproape 60 de mii de moldoveni au fost duși forțat în Siberia. În iunie 1941 au fost judecați și închiși intelectualii și activiștii partidelor politice, iar în noaptea de 5-6 iulie 1949 s-a desfășurat operațiunea „Iug” – când au fost deportați în masă țăranii înstăriți, adică cei care aveau pământ, animale, căruțe și case.

8. Pruteni–Kurgan: suferința continuă. Au fost ridicați din propria casă, împreună cu familia, și duși la mii de kilometri depărtare, în Siberia. Nu le-a fost dată nicio explicație. Li se spunea doar că – așa trebuie. Această soartă au avut-o zeci de mii de basarabeni, deportați în Siberia pentru că făceau parte din familii de intelectuali sau din familii de gospodari. Avea doar 13 ani atunci când a devenit victimă a deportărilor. Olimpia Bucliş, născută în 1936, originară din Pruteni, raionul Fălești, își amintește cu durere în suflet prin ce a fost nevoită să treacă acum 64 de ani.

9. „Urlau lupii. Eu aveam doar 6 ani”. Deportările văzute cu ochii unui copil de 6 ani. „Am fost deportată în 1949. Aveam 6 ani. Fratele meu avea 10 ani. Tatăl meu avea 35, iar bunica 75 de ani. Am fost luați din satul Mihăileni, raionul Râșcani. Eram copil pe atunci, dar cel mai mult am memorizat drumul, pentru că a fost cel mai îngrozitor. Ne-au închis într-un vagon urât mirositor, de unde ne-am umplut de păduchi și de diferite boli. Țin minte că, în acel vagon, a murit o femeie. Trei zile a stat împreună cu noi, până s-a umflat. După trei zile, au scos-o din vagon. Nu știu ce au făcut cu ea. Au lăsat-o pe calea ferată sau au aruncat-o? A fost cumplit”.

INTERVIURI: 1. Interviu cu Ion Radu, fost deportat: „Sistemul bolșevic a băgat atâta răutate în mentalitatea omului, că el crede minciuna, nu adevărul”.

2. Interviu cu istoricul Octavian Țîcu – Pe urmele deportaților: „Un descendent dintr-o familie nobilă basarabeană, deportat în 1949, avea impresia că este un dușman al poporului și toată viața a trăit rușinat de această stigmatizare”.

3. Interviu cu Viorica Olaru – Cemârtan, istoric, doctor în științe umanistice și autoarea monografiei „Deportările din Basarabia”: „Totalitarismul a ajuns prin metode pseudodemocratice la guvernare”.

4. Interviu cu Natalia Postică, victimă a deportărilor staliniste: Pâinea surghiunului din amintirile deportaților.

VIDEO: 1. Elitocid la Panta de Sus 2. Cele 2 Siberii ale deportaților din Moldova 3. Deportați pentru că s-au născut români 4. Copiii basarabeni deportați în Siberia.