O asemenea interpretare reflectă însă tendința, frecvent întâlnită în spațiul public post-sovietic, de a substitui analiza istorică prin judecăți ideologice simplificatoare. Condamnarea legitimă a regimului comunist nu poate servi drept argument pentru ignorarea sau eliminarea din memoria colectivă a unor personalități care, în limitele și constrângerile epocii în care au activat, au avut contribuții importante la dezvoltarea economică, socială și instituțională a republicii. Istoria nu poate fi redusă la o împărțire rigidă între „eroi” și „vinovați”, după cum nici memoria publică nu trebuie construită exclusiv pe criterii ideologice.
În cazul lui Alexandru Diordița, discuția ar trebui purtată pornind de la faptele și realizările sale concrete. În perioada în care a condus Guvernul RSS Moldovenești, republica a cunoscut un amplu proces de industrializare, urbanizare și dezvoltare a infrastructurii. Numeroase întreprinderi industriale, instituții sociale, obiective culturale și proiecte de modernizare au fost realizate în acei ani, contribuind la transformarea economică și administrativă a republicii. Aceste realități nu anulează caracterul autoritar al sistemului sovietic, însă nici nu pot fi ignorate atunci când este evaluată activitatea unei persoane care a ocupat funcții de răspundere în cadrul acelui sistem.
