Date noi, colectate de NATO și proiectul de cercetare Global Firepower, arată că ponderea femeilor în forțele armate ale diferitelor țări variază semnificativ. Clasamentul, bazat pe procentul femeilor în rândul militarilor, a scos la iveală o serie de lideri neașteptați, relatează logos-pres.md.
Conform datelor prezentate, primul loc este ocupat de Coreea de Nord, unde femeile reprezintă aproximativ 40% din efectivele forțelor armate. Pe locul al doilea se află Israelul, cu un procent de 38%. Acest nivel ridicat se explică prin faptul că serviciul militar este obligatoriu pentru majoritatea femeilor. A treia poziție este ocupată de Republica Africa de Sud, unde ponderea femeilor ajunge la 24%, datorită politicii de incluziune implementate după încheierea apartheidului.
Multe armate europene – la coada clasamentului în privința genului. O situație complet diferită se observă în multe țări din Europa și America de Nord, unde armatele sunt formate în principal pe bază voluntară. În ciuda programelor îndelungate de atragere a femeilor în serviciu, puține state au reușit să atingă un nivel comparabil de reprezentare. Statisticile NATO arată că „femeile continuă să fie insuficient reprezentate în forțele armate ale țărilor din alianță”.
Încă din 2019, ministrul Apărării din Spania, Margarita Robles, menționa că femeile constituie doar 12,7% din militarii țărilor membre NATO. De atunci, acest procent a crescut treptat. Conform raportului consolidat al alianței pentru 2025, femeile reprezintă aproximativ 12–13% din efectivele forțelor armate ale țărilor NATO. Totuși, doar câteva state se apropie de nivelurile caracteristice Israelului sau Coreei de Nord.
Tendința globală indică o creștere treptată a participării femeilor în serviciul militar. Tot mai multe țări le oferă acces la specialități de luptă, funcții de comandă și domenii tehnice complexe. Deși majoritatea armatelor lumii sunt încă departe de un echilibru complet de gen, statisticile arată că rolul femeilor în forțele armate moderne continuă să crească constant, iar problemele egalității de șanse devin o parte importantă a politicii militare a multor state.
