Oțelul reprezintă un material esențial pentru diverse industrii, de la construcții și producție industrială, până la automobile electrice și centre de date, conform informațiilor furnizate de euronews.com. OECD subliniază că unul dintre principalii factori care contribuie la supraproducția globală este reprezentat de subvențiile guvernamentale: o parte semnificativă din creșterea capacităților siderurgice în ultimele două decenii a avut loc în țări din afara OECD, adesea cu sprijinul statului. Potrivit datelor OECD, în 2024, o companie siderurgică tipică din China va beneficia de subvenții de 15 ori mai mari decât cele acordate producătorilor din alte țări, raportat la activele totale.

În același timp, în 2025, metalurgiștii chinezi au exportat un număr record de 131 milioane de tone de oțel, ceea ce reprezintă o creștere de 153% față de 2020 și depășește volumul total de producție de oțel din Uniunea Europeană pentru același an. Avertismentul a fost emis pe fondul prognozelor OECD, care estimează că surplusul global de capacitate în industria siderurgică va crește de la 640 milioane de tone în 2025 la 745 milioane de tone în 2028, deoarece capacitățile de producție a oțelului continuă să se extindă mult mai rapid decât cererea. Se estimează că, în perioada 2026-2028, consumul global de oțel va crește cu doar 34 milioane de tone, în timp ce producătorii intenționează să pună în funcțiune până la 139 milioane de tone de noi capacități.

Se preconizează că China va juca un rol crucial în această expansiune, având în vedere că până în 2028 se planifică adăugarea a până la 38,6 milioane de tone de capacitate de producție a oțelului, ceea ce reprezintă cea mai mare expansiune planificată dintre toate țările. Dacă aceste proiecte vor fi realizate, surplusul global de capacitate, conform estimărilor OECD, va depăși cu aproape 320 milioane de tone volumul anual de producție de oțel din toate țările OECD, evidențiind amploarea dezechilibrului cu care se confruntă industria.

Politicienii sunt îngrijorați că surplusul de capacitate persistent ar putea submina rentabilitatea și sustenabilitatea pe termen lung a industriilor siderurgice naționale, sporind dependența de importurile de materiale considerate strategice pentru construcții, apărare, infrastructură energetică și industrie. În cadrul unei întâlniri a Consiliului Ministerial OECD, secretarul general al OECD, Mathias Cormann, a declarat: „Trebuie să eliminăm cauzele fundamentale, inclusiv subvențiile dăunătoare și alte practici neconcurențiale. Acest lucru necesită o cooperare internațională mai strânsă și condiții de concurență echitabile pentru producătorii de oțel din întreaga lume.”

OECD a descoperit, de asemenea, dovezi că unii exportatori ar putea ocoli barierele comerciale, trimițând semifabricate de oțel în țările din Asia de Sud-Est pentru prelucrare ulterioară și reexport pe piețele OECD. Creșterea livrărilor de oțel semifabricat din China în această regiune cu 300% sugerează un posibil traseu pentru ocolirea tarifelor și măsurilor antidumping.

Costurile energetice și disputele comerciale amplifică presiunea. În același timp, industria se confruntă cu o creștere a costurilor energetice, legate de conflictul în care este implicat Iranul. Resursele energetice pot reprezenta până la 40% din costul de producție a oțelului, ceea ce face sectorul deosebit de vulnerabil la creșterea prețurilor energiei. Raportul menționează, de asemenea, presiunea crescândă asupra aprovizionării cu materii prime. Nicio țară producătoare de oțel nu este complet autosuficientă în ceea ce privește resursele necesare pentru metalurgie, în timp ce restricțiile la export pentru materiale cheie din întreaga lume devin mai stricte. În prezent, 42 de țări impun restricții la exportul de fier vechi, un material esențial pentru producția în cuptoare cu arc electric.

Europa este deosebit de vulnerabilă la acești factori: companiile siderurgice din regiune se confruntă, în general, cu costuri mai mari pentru muncă și energie, precum și cu reglementări de mediu mai stricte decât mulți concurenți internaționali. Drept urmare, producătorii europeni au adesea mai multe dificultăți în a supraviețui perioadelor prelungite de prețuri scăzute, comparativ cu concurenții care beneficiază de costuri mai reduse sau de un sprijin guvernamental mai generos. „Dacă tendințele actuale continuă, viabilitatea pe termen lung a sectorului și securitatea economică a multor țări vor fi amenințate”, avertizează OECD.