Conform datelor Tematului raportului Ombudsmanului privind prevenirea violenței în contextul tulburărilor psihice, Ministerul Sănătății oferă pacienților externați acces la centrele locale de sănătate mintală exclusiv pe bază de voluntariat, deoarece legislația națională nu prevede tratament ambulatoriu forțat, transmite logos-pres.md. Acest mod de abordare face imposibil un control eficient asupra persoanelor cu un risc ridicat de manifestare a agresivității, mai ales atunci când pacientul refuză să ia medicamente, rudele nu colaborează, iar în antecedente există deja cazuri de violență sau amenințări serioase. În același timp, Ministerul de Interne confirmă că poliția nu are temeiuri legale pentru a supraveghea preventiv astfel de persoane până la comiterea unor infracțiuni, iar informațiile despre riscurile de violență nu sunt transmise sistematic inspectorilor de sector. Pe de altă parte, Ministerul Muncii și Protecției Sociale precizează că serviciile sociale și centrele de plasament sunt destinate exclusiv persoanelor care nu prezintă un pericol evident pentru societate, în timp ce pacienții aflați în stadiul de exacerbare sau cu comportament agresiv sunt redirecționați strict către instituțiile medicale. Astfel, revenind în societate, persoanele cu tulburări psihice și tendințe violente se află într-un vid instituțional — între sistemul de sănătate, care nu poate trata forțat la domiciliu, și sfera socială, care refuză să primească pacienți periculoși. Deși familia are un rol esențial în sprijinirea pacientului după externare, mecanismele de evaluare a capacității rudelor de a controla riscurile sunt absente, iar refuzul lor de a colabora reduce acțiunile autorităților la reacții punctuale la apeluri de urgență. Această fragmentare a instituțiilor — când medicii intervin doar în timpul crizei, poliția reacționează deja post-factum, iar asistenții sociali oferă ajutor doar în absența amenințărilor — transformă perioada de după externare într-o zonă de maxim risc, crescând probabilitatea recidivelor de violență în societate. Când sistemul dă greș… În raport sunt prezentate o serie de analize ale unor situații concrete. În special, punctul de plecare pentru cercetare a fost un caz tragic din raionul Cahul, unde un conflict familial prelungit a dus la comiterea unei infracțiuni extrem de grave — dublu omor. Particularitatea acestui caz constă în faptul că, înainte de tragedie, autoritățile de ordine publică au primit repetate sesizări, s-au luat măsuri de reacție și s-au aplicat mecanismele prevăzute de lege, inclusiv în domeniul combaterii violenței domestice. Cu toate acestea, incidentul a scos la iveală eșecul sistemelor de prevenire secundară și terțiară, cauzat de neclaritatea zonelor de responsabilitate și lipsa unor reguli clare de interacțiune între Ministerul de Interne, Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii. Măsurile legale aplicate nu au fost integrate într-un proces unitar de reducere a riscurilor, ceea ce a dus, în cele din urmă, la o escaladare necontrolată a violenței. Căi de soluționare În document sunt incluse recomandări strategice cheie pentru guvern și ministerele de profil, menite să elimine vidul instituțional care pune în pericol siguranța publică după externarea pacienților psihiatrizați periculoși. Guvernului i se recomandă să creeze un mecanism permanent de colaborare interinstituțională și să implementeze un instrument unic de evaluare a riscurilor de violență, obligatoriu pentru toate instituțiile. Ministerului Sănătății îi revine sarcina de a elabora un regulament de evaluare obligatorie a riscurilor la externare, de a extinde serviciile de monitorizare post-bugetare la nivelul comunităților locale și de a deschide în spitalele psihiatrice secții specializate de protecție (separate pe sexe, pentru expertize judiciare, precum și pentru minori). Ministerului de Interne îi revine responsabilitatea de a defini clar rolul poliției în etapa de după externarea pacienților și de a instrui angajații în abilități de gestionare a situațiilor de criză legate de tulburările psihice, mutând accentul de la reacție la prevenție. Ministerului Muncii și Protecției Sociale i se recomandă să implice asistenții sociali în planificarea externării pacienților și să dezvolte programe de sprijin pentru familiile care îngrijesc pacienți agresivi. Ministerului Educației, Ministerului Justiției și autorităților locale le revine sarcina de a stabili colaborări pentru identificarea timpurie a amenințărilor, protecția copiilor din grupuri de risc și organizarea de formări de specialitate pentru judecători și procurori. Raportul Ombudsmanului va fi prezentat într-o ședință deschisă a comisiei parlamentare de profil pe 10 iulie.