La sfârșitul lunii mai, un bărbat, înarmat cu un cuțit, a încercat să pătrundă într-o locuință din sectorul Buiucani al capitalei, unde se afla doar un minor. Copilul a sunat-o pe mamă, care a chemat poliția. Ulterior, s-a stabilit că bărbatul era sub observația unui psihiatru și a fost spitalizat din nou, informează stiri.md, citând tvrmoldova.md. Un alt caz grav a avut loc în aprilie, când în apartamentul din Chișinău au fost găsite moarte o femeie de 75 de ani și fiica sa de 57 de ani. Principalul suspect, un bărbat de 37 de ani, a evadat din Clinica de Psihiatrie din orașul Codru înainte de a-i fi pus un diagnostic. Medicii afirmă că persoanele aflate în stare de excitație psihomotorie pot fi spitalizate forțat. Dacă expertiza stabilește că suspectul nu era conștient de ceea ce se întâmpla în momentul comiterii infracțiunii, instanța poate dispune tratament medical forțat și spitalizare într-o secție specializată. Potrivit lui Yuri Buzenco, șeful secției Clinici de Psihiatrie din Codru, tratamentul forțat nu este pe viață. "Chiar și persoanele care au comis crime pot fi externate după o perioadă lungă de tratament, inclusiv după 20 de ani, și ulterior se află sub observația unui psihiatru la locul de reședință", afirmă medicul. Experții avertizează că depresia netratată, negarea problemelor de sănătate mintală, precum și consumul de alcool sau droguri pot agrava starea pacienților și pot duce la comportamente periculoase. În plus, multe tulburări psihice au un caracter cronic și pot recidiva, mai ales dacă tratamentul nu este efectuat. În Republica Moldova, funcționează aproximativ 40 de centre comunitare de sănătate mintală, unde pacienții sunt supravegheați de echipe de psihiatri, psihologi, asistenți sociali și infirmieri. De la implementarea reformei în acest domeniu, acum aproximativ zece ani, numărul spitalizărilor scade anual cu 3000. Conform datelor Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, anul trecut, în Republica Moldova erau peste 77.000 de persoane cu tulburări psihice și comportamentale. Totuși, statisticile nu includ psihoză alcoolică, alcoolism, dependență de droguri și abuz de substanțe psihoactive, ceea ce înseamnă că numărul real al persoanelor cu astfel de probleme ar putea fi mult mai mare.