Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) subliniază că, în ciuda existenței în legislație a unor alternative la privarea de libertate — cum ar fi probația sau munca în folosul comunității — în practică acestea sunt aplicate într-un mod limitat, transmite rupor.md. Într-un răspuns pentru IPN, instituția explică acest lucru prin lipsa infrastructurii sociale la nivel comunitar, inclusiv centre de reabilitare, precum și servicii specializate de consiliere și supraveghere.

Conform datelor ANP, nivelul criminalității juvenile a crescut ușor în ultimii trei ani, însă numărul minorilor aflați în locuri de detenție a variat: 36 în 2023, 44 în 2024 și 21 în 2025. Cei mai mulți minori ajung în închisoare pentru infracțiuni împotriva proprietății și acte de violență: jafuri, furturi mari, vătămări corporale, dar și omoruri. O parte semnificativă a cazurilor este legată de droguri — atât de trafic, cât și de consum.

Peste jumătate dintre minorii din închisori se află acolo pentru prima dată, 18% au mai fost în sistem de două ori, iar 26% sunt recidiviști în serie. Autoritățile corelează acest lucru cu dificultățile de reintegrare socială după eliberare și lipsa unor programe eficiente de prevenire a recidivei. Specialiștii identifică principalele cauze ale criminalității juvenile: familii instabile, violență domestică, lipsa controlului parental, migrarea părinților în străinătate, eșec școlar și influența unui mediu negativ. De asemenea, sărăcia joacă un rol semnificativ.

În sistemul penitenciar pentru minori sunt implementate programe individuale de reabilitare. În primele săptămâni de detenție se realizează o evaluare complexă — educațională, psihologică și socială, pe baza căreia se formează un plan de lucru individual. Minorii au acces la educație școlară și profesională. Educația și diplomele sunt recunoscute oficial de stat. De asemenea, deținuții beneficiază de suport psihologic pe întreaga durată a detenției.

Ombudsmanul pentru drepturile copilului subliniază necesitatea extinderii măsurilor alternative de pedeapsă și îmbunătățirii condițiilor de detenție. În opinia sa, reintegrarea de succes depinde de colaborarea dintre familie, școală, servicii sociale și comunitate, precum și de reducerea stigmatizării copiilor după eliberare.