Mariana Colun 195 articole La scurt timp după publicarea unui material, text și video, despre muncitorii străini care s-au angajat în R. Moldova, pe paginile de Facebook, Instagram, TikTok și YouTube gestionate de ZdG au apărut mii de comentarii. Unele exprimau îngrijorări privind piața muncii și politicile de migrație, altele însă reluau narațiuni false și conspiraționiste despre muncitorii veniți din India, Nepal, Bangladesh sau Uzbekistan: că vor primi cetățenie și drept de vot, că aduc boli, că Uniunea Europeană obligă R. Moldova să îi primească sau că străinii vor „înlocui” populația locală. Multe dintre aceste teze nu sunt noi. Ele au circulat în ultimii ani în mai multe state europene și sunt frecvent utilizate de politicieni, grupuri populiste și pagini de propagandă pentru a alimenta frica localnicilor față de migranți. ZdG a analizat cele mai răspândite șapte falsuri identificate în comentarii și a verificat dacă acestea sunt susținute de fapte.

Una dintre cele mai frecvente reacții la articolul ZdG a fost ideea că muncitorii străini ar fi fost aduși în R. Moldova pentru a participa ulterior la alegeri. Comentarii precum „Maia v-o adus ca să aibă cine să o voteze” sau „aceștia sunt viitorii alegători care ne vor decide soarta” puteau fi des întâlnite sub materialele publicate de ZdG.

Potrivit Codului Electoral, dreptul de vot aparține exclusiv cetățenilor R. Moldova. Persoanele care dețin un permis de ședere temporară în scop de muncă nu pot participa la alegerile locale, parlamentare sau prezidențiale. Legea nu prevede nicio excepție pentru muncitorii străini.

De asemenea, obținerea cetățeniei moldovenești este un proces complex, reglementat de Legea cetățeniei Republicii Moldova. Cetățenia nu este acordată automat unei persoane care vine să muncească în țară. Pentru naturalizare, solicitantul trebuie să locuiască legal pe teritoriul țării o perioadă îndelungată, să demonstreze integrarea în societate, să cunoască limba română și să întrunească mai multe condiții prevăzute de lege.

Datele prezentate de ZdG în materialul despre muncitorii imigranți arată că aceștia au venit în R. Moldova pentru o perioadă determinată de timp, în baza unei vize de lucru, care nu le oferă și posibilitatea de a deveni cetățeni ai R. Moldova.

O altă temere exprimată frecvent în comentarii este că muncitorii veniți din Asia ar reprezenta un risc sanitar pentru populația locală. Unii utilizatori au întrebat dacă aceștia sunt verificați medical înainte de a ajunge în R. Moldova și au sugerat că ar putea aduce boli grave precum HIV, sifilis, hepatită sau tuberculoză. Alții au afirmat că vin „cu un spectru total diferit de infecții și bacterii, la care organismul moldovenilor nu este acomodat”.

Muncitorii străini care vin să lucreze în R. Moldova nu sunt angajați fără verificări medicale. Legislația muncii prevede că persoanele încadrate în anumite activități sau expuse unor riscuri profesionale trebuie să treacă examene medicale obligatorii, indiferent dacă sunt cetățeni ai R. Moldova sau lucrători migranți.

Potrivit Hotărârii Guvernului privind supravegherea sănătății lucrătorilor expuși riscurilor profesionale, angajatorii sunt obligați să organizeze și să achite examenul medical la angajare, examenele periodice și alte controale medicale prevăzute de lege pentru categoriile de angajați care activează în condiții cu risc profesional. Rezultatele sunt consemnate într-o „Fișă de aptitudine în muncă”, document care stabilește dacă persoana este aptă sau nu pentru funcția respectivă.

Regulamentul prevede inclusiv situația lucrătorilor care au efectuat examinarea medicală în alt stat. În asemenea cazuri, angajatorul trebuie să se asigure că documentul care atestă aptitudinea pentru muncă este emis de o instituție competentă, este tradus oficial în limba română și este echivalent cu documentele recunoscute în R. Moldova. Ministerul Sănătății a explicat, la aprobarea noilor reguli, că examenele medicale obligatorii urmăresc prevenirea și depistarea bolilor, menținerea capacității de muncă și monitorizarea stării de sănătate a angajaților în raport cu factorii de risc profesional.

O altă narațiune prezentă în comentarii spune că muncitorii veniți din Asia nu sunt interesați de R. Moldova, ci folosesc țara noastră doar ca punct de tranzit spre Uniunea Europeană.

Deși există cazuri izolate când unii cetățeni străini ajunși în R. Moldova încearcă, ajutați de grupuri criminale specializate locale, să treacă ilegal frontiera cu România pentru a ajunge în spațiu Schengen, totuși această practică nu reprezintă un fenomen generalizat, care să se răsfrângă asupra tuturor muncitorilor străini veniți în R. Moldova. Marea lor majoritate, așa cum reiese și din materialul publicat de ZdG, au venit pentru a munci în țara noastră și a trimite bani familiilor rămase acasă.

Una dintre cele mai răspândite teze în comentarii spune că muncitorii străini ar beneficia de salarii, locuințe și ajutoare sociale plătite din bugetul R. Moldova.

Mai mulți utilizatori au afirmat că „statul le plătește locuința”, că „indienii primesc salarii mai mari decât moldovenii” sau că „indemnizațiile lor sunt achitate din contribuțiile noastre”.

Datele prezentate în articolul ZdG arată contrariul.

Eugeniu Salcuțan, directorul unei companii producătoare de mezeluri, explica faptul că toate cheltuielile legate de muncitorii străini sunt suportate de angajatorul privat, nu de stat.

„Un angajat străin costă compania aproximativ 700–800 de euro pe lună, dacă aduni salariul, cazarea și hrana. Problema nu este costul. Problema este că nu mai avem oameni”, argumenta acesta decizia de a iniția procedura de angajare a forței de muncă din străinătate.

Același lucru îl susținea și Petru Maleru, fondatorul unei companii specializate în recrutarea muncitorilor din Asia, iar Marina Soloviova, expertă economică la Expert-Grup, spune chiar că statul are de câștigat: „Remunerarea muncii lucrătorilor imigranți, asigurările medicale și cazarea lor reprezintă chestiuni pe care trebuie să le soluționeze angajatorul, nu statul. Statul are anumite cheltuieli administrative legate de gestiunea imigrației, precum controlul de frontieră, eliberarea permiselor de ședere sau controlul condițiilor de muncă, însă și lucrătorii migranți plătesc impozite atât din salariile lor, cât și din consum, prin TVA”, explică experta.

Soloviova precizează că R. Moldova nu dispune deocamdată de statistici oficiale care să compare exact costurile administrative ale statului cu taxele și impozitele plătite de lucrătorii migranți. Cercetările realizate în alte țări arată însă că impactul fiscal depinde în mare măsură de nivelul de calificare și de veniturile lucrătorilor.

„Lucrătorii imigranți calificați, cu venituri înalte, plătesc impozite care depășesc cheltuielile statului legate de ei, în timp ce lucrătorii migranți necalificați, cu salarii foarte mici, pot avea un impact fiscal net negativ. Dacă obiectivul nostru este îmbunătățirea finanțelor publice, politica migrațională trebuie să încurajeze imigrarea personalului calificat”, afirmă experta.

Prin urmare, salariile muncitorilor străini sunt plătite de companii, nu de stat, iar aceștia contribuie la buget prin impozitele și contribuțiile sociale achitate.

„A început înlocuirea populației băștinașe”, „este un proiect străin de înlocuire a cetățenilor moldoveni”, „e un interes al globaliștilor să amestece popoarele să nu mai aibă o cultură”, „vor schimba credința și cultura, acesta fiind scopul masonilor” sunt doar câteva dintre comentariile apărute după publicarea materialului ZdG.

Această narațiune circulă de mai mulți ani în Europa și America de Nord și susține, fără dovezi, că populațiile locale sunt înlocuite intenționat prin imigrație.

În cazul R. Moldova, cifrele contrazic această teorie conspiraționistă.

Potrivit datelor prezentate în articolul ZdG, la sfârșitul anului 2025 erau documentați în scop de muncă aproximativ 6 100 de cetățeni străini. Inspectoratul General p