Un nou studiu, publicat în revista Nature Medicine, oferă un mod neașteptat de a aborda una dintre principalele probleme ale dietologiei — recâștigarea greutății după slăbire. O bacterie intestinală specifică, Akkermansia muciniphila, ar putea juca un rol esențial în acest proces.
Este bine cunoscut faptul că organismul se opune activ pierderii kilogramelor. După slăbire, se activează mecanisme biologice care provoacă revenirea greutății: senzația de foame crește, metabolismul încetinește, iar hormonii care reglează apetitul se modifică. Autorii studiului au ipotezat că „introducerea” unei anumite bacterii în intestin ar putea atenua această reacție a organismului.
Ce a arătat studiul
Akkermansia muciniphila este un locuitor comun al mucoasei intestinale a oamenilor. Aceasta se hrănește cu mucine — proteine și zaharuri care compun această mucus — și este considerată un element important pentru menținerea barierei de protecție a intestinului. Lucrări științifice anterioare au asociat deja un nivel ridicat al acestei bacterii cu un control mai bun al glicemiei și, în general, cu un metabolism mai sănătos, în timp ce persoanele cu obezitate și diabet de tip 2 au adesea un nivel scăzut al acesteia.
În noul studiu au participat 90 de persoane cu exces de greutate sau obezitate. În prima etapă, participanții au consumat timp de opt săptămâni o dietă exclusiv cu un amestec hipocaloric — supe și shake-uri cu o valoare energetică totală de 800–900 de calorii pe zi. Cei care au reușit să piardă cel puțin 8% din greutatea corporală au trecut la faza următoare.
Apoi, participanții au fost împărțiți în două grupuri. Unii au luat zilnic un supliment cu Akkermansia muciniphila pasteurizată, iar ceilalți — un placebo. Un aspect important: au fost utilizate bacterii nu vii, ci tratate termic. Acest lucru ar putea părea o greșeală. Totuși, cercetările arată că proprietățile benefice ar putea să nu rezide în microbii în sine, ci în componentele celulelor lor, iar pasteurizarea poate chiar să amplifice acest efect. În următoarele 24 de săptămâni, subiecții au respectat recomandările generale pentru o alimentație sănătoasă, dar au putut mânca cât au dorit.
Rezultatele studiului sunt încurajatoare, dar nu trebuie să ne așteptăm la minuni. În decurs de șase luni, participanții care au luat bacteria au câștigat în medie aproximativ 1,2 kg, în timp ce în grupul care a luat placebo, acest indicator a fost de 3,2 kg. Astfel, suplimentul nu a prevenit recâștigarea greutății, dar a încetinit-o semnificativ. În plus, la cei care au luat Akkermansia muciniphila, cercetătorii au observat o îmbunătățire a sensibilității la insulină, ceea ce sugerează un impact pozitiv al bacteriei asupra metabolismului.
Un nou remediu: probleme și perspective
Cu toate acestea, concluziile cercetătorilor trebuie tratate cu prudență. În primul rând, nu cunoaștem efectele pe termen lung ale consumului unei astfel de „supliment bacterian”. Eșantionul a fost mic, iar perioada de observație a fost limitată la doar șase luni după slăbire. În al doilea rând, eficiența ar fi putut depinde de compoziția inițială a microbiotei: cei care au beneficiat cel mai mult de pe urma metabolismului au fost persoanele cu un nivel inițial scăzut de Akkermansia.
În plus, participanții au fost ajutați de nutriționiști, ceea ce ar fi putut influența și rezultatul final. Cu toate acestea, cercetătorii subliniază că pentru a susține populația de bacterii benefice nu sunt necesare suplimente farmaceutice. O dietă bogată în fibre prebiotice (care se găsesc în ceapă, usturoi, praz, sparanghel și cereale integrale), precum și polifenoli (abunda în fructe de pădure și struguri), poate crea un mediu intestinal favorabil pentru creșterea naturală a Akkermansia muciniphila.
În ciuda perspectivelor promițătoare, remediul dezvoltat nu este o panacee. Greutatea este reglată printr-o interacțiune complexă între genetică, stil de viață și mediu. Totuși, descoperirea subliniază importanța microbiomului intestinal în metabolism și insuflă speranța că, în viitor, abordările pentru slăbire vor fi construite nu doar pe numărarea caloriilor, ci și pe starea „ecosistemului interior” al individului.



