Otilia Ghizea și-a dorit dintotdeauna să învețe în străinătate. Voia să-și construiască singură o viață nouă, să-și facă prieteni noi și să creeze relații profesionale. Dar cel mai mult își dorea să se descopere pe sine și să înțeleagă de ce este capabilă într-un mediu internațional.

A ales Regatul Țărilor de Jos, deoarece majoritatea populației vorbește limba engleză, ceea ce i-ar fi facilitat integrarea atât în societate, cât și pe piața muncii. De asemenea, a aflat de la tatăl său despre calitatea înaltă a vieții. „Odată ajunsă aici, m-am convins și eu.”

Dintre toate orașele a decis să meargă în al doilea cel mai mare din Țările de Jos – Rotterdam. A fost admisă la Universitatea Erasmus, care este singura universitate bazată pe cercetare din oraș.

Otilia învață „Media și Comunicare” și în al doilea an s-a specializat în domeniile comunicare, cultură și societate, precum și în relații internaționale. „Am avut oportunitatea să explorez mai multe domenii, cum ar fi marketingul, politica, inteligența artificială sau comunicarea în mediul de afaceri. Am realizat că sunt interesată de comunicarea politică mai mult decât de jurnalism și că este o direcție pe care vreau să o urmez, cel puțin în cercetare.”

Chiar din prima săptămână s-a simțit ca acasă. „Oamenii s-au dovedit a fi primitori, m-a uimit cât de bine funcționează totul și cât de ușor este să te integrezi. Se spune că dacă te simți bine într-un loc nou, înseamnă că acel loc te-a așteptat. Așa m-am simțit și eu.”

La universitate, însă, adaptarea a fost mai dificilă. Nu știa cum ar fi trebuit să se pregătească pentru examene, cum să ia notițe eficient și cum să-și dezvolte scrierea academică. Otilia povestește că iarna din primul an universitar a fost o perioadă complicată pentru ea.

Aveam un program solicitant, iar zilele lungi de ploaie și întuneric îmi influențau semnificativ starea de spirit. Au existat momente în care m-am simțit obosită și copleșită. Această experiență m-a învățat cât de important este să eviți izolarea, să comunici cu cei din jur și să vă oferiți sprijin reciproc.

De când e studentă la Rotterdam, Otilia a avut oportunitatea de a lucra la proiecte în colaborare cu companii reale. De exemplu, a creat împreună cu echipa ei o campanie media digitală pentru compania Hello 24/7. Obiectivul lor a fost să crească numărul de utilizatori. Tânăra se implică și în viața studențească. Face parte din asociația facultății, ACE, unde a fost secretară în comitetul de organizare a unei călătorii de studiu în Valencia.

Pentru că a putut să-și aleagă orarul lecțiilor la universitate, a reușit să-și găsească și un job part-time. Otilia are cetățenie română și a lucrat cel puțin câte 32 de ore pe lună, iar acest lucru i-a permis să obțină un grant lunar de 300 de euro din partea statului. În funcție de venitul părinților, studenții pot primi și un grant suplimentar de maximum 800 de euro.

De asemenea, tinerii beneficiază de transportul public gratuit în zilele lucrătoare și la preț redus în weekend sau invers, în funcție de opțiunea aleasă. Un alt lucru de care are parte este accesibilitatea de a călători. „Astăzi sunt la doar un tren distanță de orașe precum Londra, Lille și Bruxelles, locuri pe care le-am îndrăgit.”

Anul academic din cadrul programului pe care îl urmează Otilia este împărțit în patru semestre. Ultimul dintre ele este un stagiu obligatoriu, care poate fi un stagiu de cercetare sau în cadrul unei companii. Tânăra a ales să urmeze un curs de cercetare.

În această perioadă studenții nu au lecții, însă trebuie să îndeplinească un anumit număr de ore de stagiu săptămânal. De exemplu, dacă alegi programul de opt ore pe zi, închei stagiul într-o perioadă mai scurtă, iar dacă alegi mai puține ore pe zi, durata se va extinde.

Pentru că stagiul Otiliei are loc în regim remote, tânăra lucrează fie de acasă, fie din campusul universității.

Otilia s-a gândit să cerceteze extrema dreaptă și eforturile platformelor de social media de a modera conținutul promovat de actorii politici extremiști. A ales acest subiect, fiindcă anterior participase la un workshop unde a explorat modul în care actorii politici de extremă dreaptă utilizează platform vernaculars pe rețelele sociale pentru a-și construi și consolida o identitate online.

Far-right cuprinde extrema dreaptă și dreapta radicală. Principala diferență dintre extremism și radicalism este atitudinea față de democrație. Extremismul se opune democrației. Extremiștii nu cred că poporul ar trebui să-și aleagă liderii. Extrema dreaptă poate lua multe forme, de la aristocrați la teocrați, dar cel mai important subgrup este fascismul. Dreapta radicală, pe de altă parte, acceptă o formă minimală de democrație, dar se opune valorilor precum democrația liberală. Este o ideologie care combină nativismul, autoritarismul și populismul.

La realizarea cercetării Otilia a analizat acțiunile actorilor politici Tommy Robinson (din Regatul Unit) și Martin Sellner (din Austria) după ce au fost suspendați sau li s-a interzis accesul pe platformele de social media. „A trebuit să investighez cum au reușit să își promoveze discursurile politice, în ciuda faptului că nu mai aveau acces la Instagram, Facebook, X și YouTube.”

Apoi, aceeași sarcină s-a extins și asupra altor doi politicieni din SUA și Regatul Unit. De asemenea, tânăra a studiat efectele moderării conținutului pentru extrema dreaptă și nu numai: teorii ale conspirației legate de COVID, extremism, jihadism, tulburările de alimentație, nuditate, pornografie.

În urma cercetării tânăra a observat că mesajele extremiste pot lua nenumărate forme și ce ar putea fi extremist pentru cineva s-ar putea să nu fie pentru altcineva.

De exemplu, desenul animat Pepe the frog a fost adăugat în baza de date cu simboluri instigatoare la ură a Ligii Anti-Defăimare. Creat inițial ca un meme inofensiv pe internet, Pepe the frog a fost ulterior însușit de segmente ale alt-right și folosit în imagini rasiste și antisemite. Cu toate acestea, contextul contează: nu orice utilizare a lui Pepe the frog este extremistă sau plină de ură.

Otilia menționează că extremismul de dreapta are, în general, tendința de a se adapta la contextul social și politic al fiecărei țări. În cazul Republicii Moldova anumite elemente din discursul public pot reflecta teme asociate cu nativismul, populismul sau polarizarea socială. Acestea se manifestă uneori prin opoziția puternică față de anumite valori percepute ca „importate”, prin retorica de tip „oamenii inocenți versus elita coruptă” sau prin instrumentalizarea unor teme sociale și religioase în scop politic.

Totuși, tânăra lămurește că în spațiul online din Moldova nu se observă mișcări extremiste la nivel înalt. În schimb, formele de ideologii extremiste de dreapta apar mai degrabă fragmentat, adesea integrate în discursuri politice mai largi, marcate de populism sau nativism (promovarea intereselor locuitorilor nativi în defavoarea minorităților).

Otilia crede că tinerii sunt vulnerabil la mesaje de extremă dreapta, fiindcă sunt expuși constant unui volum foarte mare de informații și unei suprastimulări specifice mediului online. „Această expunere continuă poate genera oboseală emoțională, dificultăți în filtrarea informațiilor și o nevoie crescută de răspunsuri simple la probleme complexe.”

În același timp, este de părere că sentimentul de neîncredere față de ceilalți poate accentua această vulnerabilitate. „Din cauza nesiguranței și neîncrederii, mesajele extremiste pot deveni mai convingătoare, deoarece oferă explicații clare, identifică vinovați și creează impresia apartenenței la o comunitate unită.”

Tinerii care se simt nedreptățiți de societate, chiar și de propriul guvern pot găsi în aceste discursuri o formă de validare emoțională. Promotorii ideologiilor extremiste construiesc adesea spații percepute drept «sigure», în care furia, sentimentul de nedreptate și frustrările sunt nu doar acceptate, ci și încurajate. Astfel, extremismul nu oferă doar o explicație.