Conform datelor Biroului de Statistică a Muncii din SUA, numărul locurilor de muncă din afara agriculturii a crescut în iunie cu doar 57.000. Acest rezultat s-a abătut semnificativ de la așteptările pieței, care prognozau o creștere de 113.000 de locuri de muncă, și a marcat o încetinire bruscă comparativ cu cele 172.000 de poziții create cu o lună înainte, transmite euronews.com. În ciuda acestei încetiniri semnificative în crearea locurilor de muncă, rata șomajului în SUA a scăzut neașteptat la 4,2%, ceea ce este ușor mai bine decât indicatorul de 4,3% înregistrat în luna mai. Alte date oferă o imagine mai complexă a economiei americane. Numărul cererilor inițiale pentru indemnizația de șomaj a rămas constant la 215.000, în timp ce analiștii se așteptau la o ușoară creștere, aproximativ până la 218.000. În același timp, numărul cererilor repetate a scăzut ușor la 1,814 milioane, sub prognoza de 1,820 milioane. Pe de altă parte a Atlanticului, piața muncii din Europa continuă să demonstreze o rezistență impresionantă. Conform datelor Eurostat, rata șomajului în zona euro a rămas în luna mai la 6,2%, menținându-se la un nivel record pentru uniunea monetară. Acest indicator s-a aliniat complet așteptărilor pieței și subliniază faptul că piața muncii europene rămâne strânsă, în ciuda incertitudinii economice persistente pe continent. Publicarea statisticilor recente privind ocuparea forțată are loc într-un moment critic pentru Rezerva Federală a SUA și Banca Centrală Europeană, când se conturează direcția lor viitoare în politica monetară. În SUA, încetinirea bruscă a creșterii numărului de locuri de muncă din afara agriculturii servește ca o dovadă convingătoare că piața muncii începe în sfârșit să se răcească sub presiunea condițiilor financiare stricte. În luna iunie, Rezerva Federală a decis să suspende ciclul de creștere a ratelor, menținând costul împrumuturilor la același nivel, pentru a evalua efectul întârziat al înăspririi anterioare. Deși scăderea ratei oficiale a șomajului la 4,2% atenuează puțin imaginea generală, cifra slabă de 57.000 de locuri de muncă va întări probabil atitudinea prudentă a reglementatorului. Conform estimărilor analiștilor, dacă datele privind ocuparea continuă să fie atât de slabe, presiunea asupra Rezervelor Federale ar putea crește, cerând o discuție despre reducerea ratelor mai târziu în acest an, pentru a preveni o încetinire economică mai amplă în 2026, însă un singur raport slab nu este suficient. "Datele slabe privind ocuparea sunt percepute ca un semn al unei creșteri fragile, iar prima reacție a pieței este să reintroducă în prețuri așteptările de reducere a ratelor. Aceasta este capcana. Rata șomajului a scăzut recent la 4,2%, astfel că nimic nu împiedică Rezerva Federală, care este orientată spre o politică strictă, să ignore un raport slab privind ocuparea, iar piețele s-ar putea să nu beneficieze de ușurare", a declarat Iggy Ioppe, director de investiții (CIO) la compania Theo. "Un raport slab va reduce imediat presiunea în direcția creșterii ratelor, iar acest lucru va fi vizibil prin reevaluarea piețelor înainte ca reacția la indicatorul principal să se stabilizeze, dar statistica mai slabă în sine nu este un semnal automat pentru creștere. Rezerva Federală, sub conducerea lui Waller, acordă mai multă atenție menținerii încrederii în lupta sa împotriva inflației și mai puțin orientărilor preliminare, astfel că un singur raport slab ar putea să nu fie suficient pentru a schimba poziția reglementatorului, care rămâne concentrat pe inflație", a rezumat Fabian Dori, director de investiții (CIO) la banca Sygnum. Pentru Banca Centrală Europeană, situația se prezintă complet diferit. Nivelul constant al șomajului de 6,2% în zona euro indică o cerere internă continuă pentru forța de muncă și menține inflația printre problemele prioritare. În luna iunie, BCE a decis să crească din nou rata dobânzii, invocând presiunea persistentă asupra prețurilor. Pe fondul ocupării aproape de maxime istorice, politicienii europeni pot considera că menținerea unei politici stricte, "de tip șoim", este pe deplin justificată. Rezistența pieței muncii europene oferă băncii centrale o bază economică solidă, permițându-i să înăsprească condițiile financiare fără a provoca o recesiune imediată.