O ipoteză a fost formulată de cercetătorii din Singapore, conform căreia neconcordanța evoluțională apare atunci când instinctele, formate într-un anumit mediu, sunt nevoite să acționeze într-unul complet diferit. Strămoșii oamenilor trăiau în grupuri mici și unite, unde pericolul, sentimentul de apartenență, statutul și încrederea erau percepute prin intermediul persoanelor cunoscute și a semnalelor cotidiene în cadrul contactului personal. În prezent, aceleași instincte sunt activate în medii urbane dense, pe platforme digitale, în condiții de inegalitate și într-o lume marcată de multiple crize interconectate. Rezultatul este o confuzie interioară: reacțiile care odată aveau sens într-un cerc restrâns și familiar, în secolul XXI par inadecvate sau chiar împiedică viața. În special, acest neconcordanță este accentuată de rețelele sociale. Dorința de a înțelege locul tău în grup, care odată ajuta la menținerea încrederii și colaborării între persoane bine cunoscute, este acum activată de un flux nesfârșit de vieți atent selectate, realizări și semnale de statut.

Un fenomen principal, care este analizat în acest context, este competiția. Mediul modern are capacitatea de a amplifica senzația că evaluezi constant, că ești depășit sau lăsat în urmă. Autorii consideră că acest sentiment acut de competiție poate fi unul dintre căile prin care neconcordanța evoluțională duce la stres și deteriorarea stării de bine. "Competiția nu este ceva nou, dar viața modernă poate face ca aceasta să fie resimțită ca fiind constantă. O perspectivă evoluționistă ajută la înțelegerea motivului pentru care oamenii reacționează atât de intens la comparații și la teama de a fi inferior altora, chiar și atunci când aceste semnale provin nu dintr-un grup restrâns, ci de la străini sau de pe ecranul unui dispozitiv", explică psihologul evoluționist Jose Yong de la Universitatea James Cook, autor principal al lucrării. Articolul se bazează pe cercetări și lucrări teoretice existente, nu pe date noi. Neconcordanța evoluțională este prezentată ca un mod de a înțelege problemele sociale și psihologice contemporane, în combinație cu explicații bazate pe psihologie, sociologie și economie. Toate aceste idei trebuie încă verificate în cercetări reale. Este important, deoarece descrie mai bine premisele disconfortului psihologic decât trăsăturile individuale și problemele personale.

"Stresul, singurătatea și anxietatea sunt adesea interpretate ca probleme personale sau comportamentale", confirmă coautoarea studiului, Sara Chan de la Universitatea Tehnologie și Design din Singapore. "Dar ele pot fi, de asemenea, rezultatul neconcordanței dintre mediu, în care trăim, și condițiile la care corpul și psihicul nostru sunt evoluțional adaptați. Aceasta înseamnă că trebuie să ne gândim nu doar la reziliența individuală, ci și la modul în care sunt structurate orașele și comunitățile noastre." În continuare, cercetătorii intenționează să studieze cum percepția competiției și bunăstarea variază în funcție de zonele verzi, locurile cu diferite grade de densitate percepută, comunitățile cu diferite niveluri de legături sociale, precum și în spațiile digitale, care fie amplifică, fie diminuează tendința de comparație.

Aceasta nu este, în niciun caz, o chemare de a reveni la un trecut mai simplu și nu este o afirmație că viața modernă este iremediabil stricat. Este un argument în favoarea unei organizări mai conștiente a prezentului, subliniat în articol. "Avem nevoie de soluții care să funcționeze în conformitate cu natura noastră evoluțională, nu împotriva ei", rezumă Yong. Printre soluțiile posibile propuse de autori, alături de cele evidente și mai puțin ușor de implementat (precum caracteristicile construcției și împădurirea orașelor), există și ceea ce fiecare dintre noi poate face chiar acum — să reducă utilizarea rețelelor sociale, să adopte un consum rațional și să petreacă mai mult timp în natură.