Toată această cantitate s-a depus pe suprafața planetei prin precipitații sau prin depunere atmosferică directă, transmite copernicus.org. TFA se formează în stratosferă prin descompunerea fotochemicală a hidrofluorocarburilor (HFC) și hidroclorofluorocarburilor (HCFC) — substituenți ai clorofluorocarburilor interzise prin Protocolul de la Montreal, utilizate din anii 1990 în echipamentele de refrigerare, aer condiționat și aerosoli. Ajunse în straturile superioare ale atmosferei, HFC-urile se descompun sub acțiunea radiației ultraviolete, eliberând TFA, care apoi este spălată de precipitații sau se depune direct pe sol și în ape. Principala diferență a TFA față de mulți alți poluanți este stabilitatea chimică extremă: substanța nu se descompune sub influența radiației ultraviolete și nu este absorbită de microorganismele din sol, rămânând în mediu timp de mii de ani. Autorii au modelat pentru prima dată sistematic bilanțul global al TFA pe parcursul a 22 de ani. Creșterea concentrațiilor a fost înregistrată în toate regiunile unde se efectuează măsurători — de la tropice până la Arctică. Arctică este deosebit de vulnerabilă: practic întregul rezervor arctic de TFA are origine antropogenă și este transportat din zonele industriale ale latitudinilor temperate prin curenți atmosferici. În acest context, sistemele tradiționale de purificare a apei nu elimină TFA — substanța trece prin filtre și ajunge în rețeaua de apă potabilă. O amenințare specială o reprezintă acumularea de TFA în bazinele de apă închise: pe măsură ce apa se evaporă, concentrația substanței crește, inhibând creșterea algelor și dăunând amfibienilor și nevertebratelor acvatice. Uniunea Europeană a inclus în 2023 o serie de PFAS în lista substanțelor extrem de periculoase, însă nu există un limită de reglementare pentru TFA în apa potabilă în nicio țară din lume. Chiar și în cazul în care toate țările respectă Protocolul de la Montreal până în 2050, volumul de depunere a TFA se va dubla: în atmosferă s-a acumulat deja un rezervor semnificativ al acestor compuși. Cercetătorii solicită introducerea unui monitorizare obligatorie a TFA în sursele de apă potabilă și accelerarea tranziției către agenți frigorifici cu un timp de viață mai scurt în atmosferă. În plus, multe HFO — cele mai recente substituente ale HFC-urilor, introduse după amendamentul de la Kigali din 2016 — se descompun, de asemenea, cu formarea de TFA, ceea ce înseamnă că problema necesită o soluție de reglementare sistematică.