Turcia își propune să dezvolte unul dintre cele mai mari proiecte de infrastructură din ultimele decenii – un canal artificial cu o lungime de 45 de kilometri, destinat să conecteze Marea Neagră de Marea Marmara, având rolul de alternativă la strâmtoarea Bosfor. Costul estimat al acestui proiect depășește un miliard de dolari, însă în jurul său persistă dispute intense referitoare la finanțare, efectele ecologice și impactul asupra navigației internaționale, conform publicației Libertatea, preluată de unian.net.

Acest proiect, cunoscut sub denumirea de „Canal Istanbul”, va traversa partea europeană a celui mai mare oraș din Turcia. Autoritățile turce afirmă că noua arteră acvatică va contribui la degajarea parțială a Bosforului – o rută maritimă esențială la nivel mondial, pe care navighează nave comerciale din Rusia, Ucraina, România, Bulgaria, Georgia și chiar Turcia. Potrivit surselor, guvernul turc consideră canalul o investiție strategică, având convingerea că noua rută va diminua presiunea asupra strâmtorii naturale înguste, care se află în apropierea zonelor dens populate ale Istanbulului. De asemenea, autoritățile estimează că acest proiect va reduce riscurile accidentelor implicând nave mari și vapoare ce transportă mărfuri periculoase.

Proiectul nu se limitează doar la construirea canalului. Conform informațiilor furnizate de Blic, se preconizează dezvoltarea unei infrastructuri portuare, a unui centru logistic și a unor zone de recreere în jurul canalului. În ceea ce privește specificațiile tehnice, canalul va avea o lungime de 45 de kilometri și o adâncime de 20,75 metri. În documentele oficiale, costul său este estimat la 75 de miliarde de lire turcești, echivalentul a peste un miliard de dolari SUA. Proiectul va fi realizat printr-un parteneriat public-privat.

Cu toate acestea, costul final al proiectului rămâne un subiect de dezbatere. Publicația menționează că încă din 2025, evaluarea proiectului era de aproape 2 miliarde de dolari, în timp ce unele studii internaționale anterioare indicau sume cuprinse între 10 și 20 de miliarde de dolari, în funcție de amploarea lucrărilor conexe și de modelul de finanțare ales. Deși lansarea oficială a avut loc în 2021, iar construcția podului Sazlidere a început, progresul în realizarea canalului este lent. Potrivit Blic, proiectul a fost încetinit de dificultăți financiare, instabilitate economică și critici din partea societății. Totuși, autoritățile turce afirmă că intenționează să continue lucrările după atragerea fondurilor necesare.

Importanța acestui proiect a crescut semnificativ după declanșarea războiului ruso-ucrainean. Autorii articolului subliniază că regiunea Mării Negre a devenit crucială pentru exportul produselor agricole, transportul resurselor energetice și comerțul internațional. În acest context, orice modificare a sistemului rutelor maritime captează atenția companiilor de navigație, asigurătorilor și investitorilor.

Pe de altă parte, „Canal Istanbul” rămâne unul dintre cele mai controversate proiecte din Turcia. Opoziția, organizațiile ecologiste și o parte a autorităților locale susțin că riscurile asociate pot depăși beneficiile potențiale. Specialiștii avertizează cu privire la posibilele efecte negative asupra ecosistemelor din partea de nord a Istanbulului, unde au fost deja implementate o serie de proiecte majore de infrastructură. Publicația menționează că aceste proiecte afectează pădurile și perturbă coridoarele naturale esențiale pentru conservarea biodiversității.

O altă preocupare importantă este influența potențială asupra echilibrului hidric dintre Marea Neagră și Marea Marmara. Experții subliniază că Marea Neagră are o salinitate mai scăzută datorită aportului de apă din marile râuri ale Europei de Est, iar Bosforul susține un sistem complex de circulație între cele două mări. Potrivit specialiștilor, deschiderea noului canal ar putea modifica aceste procese naturale. Există temeri că „deschiderea unui canal paralel ar putea schimba curenții, saturația apei cu oxigen și compoziția acesteia”.

În plus, criticii proiectului subliniază riscurile pentru alimentarea cu apă a metropolei. Aceștia susțin că construcția ar putea afecta rezervoarele de apă dulce situate în apropierea viitoarei rute a canalului.